Sfinta zi de luni

Una dintre ştirile zilei de azi mi-a atras atenţia într-un mod oarecum iritant: de anul viitor prima zi a săptămînii va fi duminică. Cel puţin prin calendarele BOR. Ei susţin că ziua învierii unuia dintre zeii lor (adică Isus) este duminică şi de aceea ar trebui să fie prima zi a săptămînii. Din cîte am înţeles pe calendarele lor (adică cele emise de Biserica Ortodoxă Creştină) se va face o delimitare clară între dumincă şi restul săptămînii care va face din această zi prima din săptămînă.

Şi totuşi, ce e cu sfînta zi de luni? Ce-a păţit de a fost retrogadată în asemenea hal de către cre(ş)tinii din BOR după cîţeva zeci bune de ani, poate chiar secole, de dominaţie? Între noi fie vorba, ziua în sine este la fel de sfîntă ca întotdeauna, doar că unii dintre preoţi au uitat de modestia şi umilinţa de care ar trebui să dea dovadă iar tupeul le-a crescut la cer. Poate tocmai de aceea unii preoţi aşa zis creştini au impresia că îşi pot permite cam multe în această ţară în care majoritatea populaţiei s-a declarat (în lipsă de altceva mai bun) creştină. Dacă nesimţirea mai creşte mult va ajunge să fie sanctificată şi oamenii se vor închina sfîntului tupeu mai dihai decît la sfîntul duh.

Sînt ateu, după cum (probabil) se ştie. Le respect credinţa celor care o au, oricare este ea, indiferent de zeitatea căreia i se închină… dar, cu toate acestea, mă cam doare în cot (ca să mă exprim frumos – da, e doar o exprimare) de motivaţia celor de la BOR. Ce tipăresc ei pe calendarele lor este în întregime problema celor care le cumpără (pentru că da, toate-s pe bani în creştinismul ortodox), dar nu pot spune că mă încîntă prea tare. În primul rînd pentru că poate crea confuzie, în al doilea rînd pentru că poate crea anumite tensiuni.

Personal nu folosesc calendarele creştine, nu am folosit niciodată şi nici nu am de gînd să încep să o fac. Nu ţin nici o sărbătoare de-a lor, aşa că un calendar al sărbătorilor creştine ar fi pur şi simplu redundant. Nu ştiu sigur ce aş face dacă aş primi unul cadou, dar ideea de a-l folosi pe post de hîrtie igienică mi se pare foarte tentantă… mai ales acum, cînd sfînta zi de luni în care nici măcar iarba nu creşte (conform credinţei populare) a fost detronată iar săptămîna lor amărîtă va începe duminica.

 

Articol preluat de aici.

Catedrala din Voluntari

Cică se ridică o nouă catedrală prin România, prin Voluntari. Este vorba despre un proiect de cîteva zeci de miloane de euro luaţi din banii publici (sau cel puţin aşa se spunea pe la ştiri) în timp ce mulţi oameni stau fără apă curentă, fără canalizare şi chiar fără curent. Sînt sigur că jigodiile din cadrul Bisericii Ortodoxe Române (poate că sună prea dur jigodii, dar nu ştiu cum să le spun mai frumos) se aşteaptă ca tot românii să plătească construcţia rahatului ăla de catedrală, fie direct prin donaţii, fie indirect prin taxele pe care le plătim la stat (şi din care o parte revin BOR-ului).

Şi nu este un caz singular: catedrale s-au construit cam prin toată ţara în ultimii ani în timp ce societatea română suferă din ce în ce mai mult din cauza crizei (atît economice cît şi morale). Mă gîndesc că modul de gîndire a preoţilor este simplu: opulenţa şi clădirile masive vor impresiona pe proşti şi le vor aduce tot mai mulţi adepţi. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi bani. Nu mă înţelegeţi greşit: nu mă leg de credinţa nimănui, mă leg doar de megalomania şi nesimţirea cît încape a unora dintre preoţi, dar şi de prostia oamenilor pe care ei se bazează.

Religia a fost mereu un substituient al educaţiei, un mecanism prin care s-a putut profita la greu de nesiguranţa şi de problemele curente ale oamenilor pentru a-i îndrepta într-o anumită direcţie… este ceva ce putem observa cu uşurinţă şi din ce în ce mai mult prin România noastră cea absurdă cu condiţia să fii suficient de obiectiv şi de cinstit cu tine însuţi ca să poţi rămîne detaşat de manipularea grosonală la care se apelează. Întotdeauna a fost o direcţie în cadrul căreia un grup (relativ) mic e oameni a putut profita din plin pe seama majorităţii, indiferent de religie.

 

Articol preluat de aici.

Oameni prosti pupatori de moaste

De cîteva zile tot aud la ştiri de credinţa oamenilor adunaţi prin Moldova ca să pupe moaşte sfinte. Ba s-au înghesuit claie peste grămadă, ba au fost oameni care au leşinat din cauza epuizării (mai ales dacă era combinată cu lipsa mîncării din cauza postului negru), ba că s-au adunat cîteva zeci de mii de persoane din toată ţara, au aşteptat în frig şi pe timp de noapte la o coadă de 2 km ca să ajungă la raclă sfintei.

Azi este celebrarea sfintei Paraschiva, denumită şi sfînta Vineri, patroana oraşului Iaşi şi a Moldovei, ocrotitoarea celor în suferinţă. Adică un nou prilej de adunare a credincioşilor creştini.

Totuşi, cît de tîmpiţi trebuie să fie oamenii ca să se înghesuie să pupe racla cu nişte rămăşiţe umane? Eu zic că sînt foarte tîmpiţi. Pe lîngă ridicolul situaţiei, se mai pune problema transmiterii de viruşi şi bacterii prin acţiunea asta. Oamenii se expun incredibil fără să-şi ia prea multe măsuri de protecţie… şi se mai întreabă lumea de ce se mai îmbolnăvesc după aşa ceva sau de ce naiba apare o epidemie de (hai să zicem) răceală după asemenea chestii.

Unii vor spune (din nou) că este o dovadă de credinţă, dar din punctul meu de vedere e doar o dovadă de prostie. Să ofer respectele cuiva este un lucru, să te închini unor rămăşiţe şi să cerşeşti ajutorul este cu totul altceva… Înţeleg raţional un asemenea mecanism, dar mi-e greu să accept o asemenea lipsă de demintate din partea unor creaturi care se consideră fiinţe umane.

Aaa, încă ceva: să nu vă prind că veţi începe să vă plîngeţi că nu respect credinţa altora. Acţiunea aia de pupare a unei racle n-are nici o legătură cu credinţa, ci cu demintatea/inteligenţa umană.

Articol preluat de aici.

Religie false

Într-unul dintre ultimele episoade ale serialului Starga SG1 colonelul Samantha Carter spunea că milioane de oameni vor muri şi alte milioane vor fi subjugate în numele unei religii false. Contextul este (relativ) neimportant, cel care cunosc universul Porţilor Stelare ştiu la ce mă refer, pentru că întrebarea mea este alta: există vreo religie care nu este falsă pe această planetă? Poate doar budhismul zen, dar aia nu e tocmai religie.

Toate religiile se bazează pe un anume personaj central, pe anumite evenimente care au avut loc într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, ceea ce reprezintă nucleul ei. Şi, ca orice organizaţie care funcţionează prea multă vreme, religiile s-au dezvoltat, au acumulat noi evenimente, noi oameni, care au distorsionat de fiecare dată evenimentele şi amintirea personalităţilor originale. Falsitatea a ajuns un punct comun de bază al majorităţii sau chiar a tuturor religiilor pe măsură ce au ajuns să servească doar anumitor oameni de-a lungul generaţiilor în timp ce majoritatea credeau şi plăteau.

Şi da, fac o distincţie foarte clară între credinţă şi religie: credinţa este o chestie pur personală, iar religia este o formă de organizare care implică credinţele unor grupuri oameni.

Articol preluat de aici.

Televiziunile si religia

În mod normal televiziunile ar trebui să fie obiective, mai ales cînd vine vorba de prezentarea ştirilor. Că acest lucru nu se întîmplă în România (sau că se întîmplă la un nivel de-a dreptul insignifiant) este evident şi uneori chiar agasant. Ce mă cam agasează pe mine în ultimele zile este modul în care televiziune prezintă inundaţiile.

Este tragic să vezi că oamenii au pierdut totul, inclusiv viaţa, din cauza naturii dezlănţuite (pe care tot ei au provocat-o prin despăduririle masive din ultimii ani) dar devine agasant să tot vezi că televiziunile o dau cu religia în sus şi în jos. Din cererile de ajutor la Dumnezeul creştin nu prea o mai scot generînd tot mai multă incompetenţă şi resemnare. A devenit un ciclu care în timp va genera tot mai mulţi proşti şi incompetenţi care se sprijină doar pe o creatură imaginară şi care oferă totul (sau aproape totul) intermediarilor săi: preoţii.

Va mai trece ceva vreme pînă să-i vedem pe români muncind din zor să fac ceva concret (inclusiv să-şi refacă casele distruse de furia naturii) şi va implica multă muncă, nu credinţa unora dintre ei aruncată în feţele tuturor. Partea bună este că poţi “omorî” uşor această atitudine schimbînd pur şi simplu postul. Nu le împărtăşesc credinţa şi nici nu mă interesează să văd oameni resemnaţi cu viaţa lor de rahat la televizor.

Articol preluat de aici.

Adulterul printre cauze ale cutremurelor

Aşa cum am spus în articolul anterior, urmează să scriu la categoria asta de cîte ori voi avea ocazia. Ei bine, o ocazie mi s-a oferit azi cînd am citit una dintre ştirile de pe Agerpress.

Am întîlnit destule aberaţii printre creştini, dar nici musulmanii nu sînt mai prejos. Dacă ar fi să mă iau după ştirea asta, comportamentul uman cauzează cutremure. Adică, cu alte cuvinte, Proliferarea relaţiilor sexuale nelegitime este cauza creşterii numărului de cutremure, potrivit ayatollah-ului Kazam Sedighi de la Teheran.

‘Catastrofele naturale sînt rezultatul propriului nostru comportament’, a spus el. ‘Multe femei incorect îmbrăcate (care nu poartă ţinuta islamică – n.r.) îi strică pe tineri, iar creşterea numărului de relaţii sexuale nelegitime contribuie la producerea a tot mai multe cutremure’, a adăugat ayatollahul.

Nu mai insist asupra ştirii respective, sper că v-am lămurit deja asupra ideilor pe care le propagă personajul respectiv. Sînt sigur că este bine intenţionat şi doreşte să îi aducă pe oameni pe calea pe care el o consideră bună, dar din punctul meu de vedere face o confuzie gravă între oamenii de rînd şi personaje de benzi desenate sau filme fantastice precum Superman sau Hitch. Nici măcar la nivel colectiv, toţi oamenii de pe Terra, nu ar reuşi să provoace un cutremur făcînd sex…

Unii au dat vina pe partide precum cea din imaginea alăturată că sînt generatoare de cutremure, greşesc la fel de mult, dar măcar au făcut o tentativă de glumă. Cînd vorbeşti serios o asemenea comparaţie devine cel puţin ciudată. Poate că în viitor, peste cîteva sute sau mii de ani, la un nivel superior al evoluţiei ca specie, oamenii vor fi capabil să provoace cutremure doar gîndindu-se la asta, dar în momentul de faţă o asemenea idee ţine de domeniul fantasticului sau al SF-ului.

Articol preluat de aici.

Homo religiosus

M-am decis să încep azi o nouă secţiune care plasează omul în mijlocul religiilor din jurul lui. Ca persoană poţi aparţine unei religii sau alteia, poţi avea afinităţi sau iritări în ce priveşte o religie sau alta sau aspecte comune ale mai multor religii. Poţi fi practicant sau liber cugetător, poţi fi ateu… alegerea îi aparţine fiecăruia. Credinţa este un lucru personal pe care nimeni nu ţi-l poate lua sau impune.

Am ales acest nume pentru secţiune pentru că l-am întîlnit la Mircea Eliade şi mi se pare cel mai potrivit titlu potrivit pentru această secţiune. Evident, n-am de gînd să mă compar cu Mircea Eliade, nici ca cultură a religiilor şi nici ca punct de vedere. Vreau doar să-mi spun punctul de vedere, care conţine atît promovare (dacă îi pot spune aşa) a aspectelor bune ale religiilor cît şi critică a aspectelor proaste. Pentru că da, fiecare religie are şi aspecte proaste. Este oarecum inevitabil, pentru că religiile au devenit o sumă a obiceiurilor pe care le-au cules sau le-au format de-a lungul timpului.

Consider că este nevoie să precizez un element esenţial: nu mă iau de credinţa nimănui, chiar dacă comentez negativ asupra obiceiurilor fiecăruia. Dacă credinţa îl ajută pe individ îmi este indiferent dacă crede în zeul unei pietre de pe drum sau al unui copac ori într-unul omnipotent, dar cam inexistent. Importante sînt efectele pe care credinţa le aduce unei persoane, chiar dacă nu întotdeauna sînt bune.

Am mai întîlnit cazuri în care, discutînd în contradictoriu cu unii creştini despre aspecte ale religiei lor, aceştia au reacţionat de parcă le-aş fi atacat credinţa lor (personală). Concluzia la care am ajuns de-a lungul timpului este că credinţa nu ţine loc de inteligenţă. O persoană poate fi foarte inteligentă şi să creadă în ceva anume, ceea ce este bine, sau poate fi poate fi una proastă de bubuie dar care îşi asumă aspecte de inteligenţă şi superioritate doar pentru că aparţine unei sistem de credinţe împreună cu mulţi alţii. Am întîlnit persoane din ambele categorii.

Dar gata cu vorbăraia. O să scriu la această categorie de fiecare dată cînd voi avea ocazia, probabil că va fi destul de des pentru că am foarte multe de comentat. Sînteţi bineveniţi să vă aduceţi contribuţia prin intermediul comentariilor dacă consideraţi că aveţi o părere pertinentă.

Articol preluat de aici.