Marea Revoluţie Socialistă a adus la noi la primărie un prost

Se aude prin anii 1960 în capitala marii republici socialiste că într-un sat izolat din Siberia trăia un ţaran de 140 de ani. Se duc oficialii să verifice informaţiile află o oarecare surpriză că tipul era încă în putere. Nu-şi arăta deloc vîrsta pe care i-o dădeau actele.

– Cum ai reuşit, bade, să te menţii aşa de tînăr?

– Marea Revoluţie Socialistă…

– Lasă bade politica! Ce-ai mîncat, ce-ai băut? Care e secretul tinereţii tale?

– Marea Revoluţie Socialistă…

– Lasă, bre, astea! Cîte femei ai avut, cîţi copii ai făcut? Nepoţi, strănepoţi?

– Marea Revoluţie Socialistă…

– Âsta e sonat! Hai să-l lăsăm să zică ce vrea!

– Marea Revoluţie Socialistă a adus la noi la primărie un prost care mi-a greşit data naşterii cu 100 de ani! Se spune că este acelaşi individ care i-a scris certificatul de naştere vecinului Ioioion Popopopescu originar din România, ignorînd faptul tatăl acestuia e bîlbîit.

Bula in strada strigind: Revolutieeeeee, Revolutieeeeee!!!!!!!

Bula in strada strigind:

-Revolutieeeeee, Revolutieeeeee!!!!!!!
Un trecator, facindu-si mila de el, se opreste si ii spune:

-Omule, du-te acasa!

Bula, putin descurajat, incepe din nou sa strige:

– Menstruatieeeeeee, Menstruatieeeeee!!!!!!!!

O femeie batrina se opreste si ii spune:

-Nu ti-e rusine maica sa strigi asa pe strada???

Bula de-a dreptul enervat:

-Revolutie, menstruatie, fie ce-o fi numai singe sa curga!!!!

La revolutie o femeie a fost nimerita de 3 gloante

La revolutie o femeie a fost nimerita de 3 gloante. Ca sa le elimine este nevoita sa faca 3 copii si, cu fiecare copil, scapa de cite un glont. Face o fetita, care, dupa un timp, vine si spune:

– Mami, mami, am facut pipi si a iesit un glont!

Naste si a doua fetita, i se intimpla la fel dupa un timp.

Il naste si pe Bula, care vine si el si spune:

– Mami, mami…

– Stiu! Ai facut pipi si ai facut un glont!

– Nu! Am facut laba si l-am impuscat pe bunicul!!!

Istorie alternativa Revolutia rosie si iarna cea grea in 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

povestiri Istorie alternativa Revolutia rosie si iarna cea grea in 2011 /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Aproape înnotînd prin zăpadă înaltă de 1 metru şi un pic, protestatarii de la liceul Jean Monnet se bucură că profesorii supravieţuitori din conducerea colegiului naţional au fost concediaţi pentru ilegalităţile care le făceau. Deşi subiectul a apărut doar acum o săptămînă, cu ocazia aniversării lui Moş Nicolae, el a luat deja o amploare extraordinară devenind o problema naţională, generalizată.

Pînă recent se vorbeau despre probleme în fiecare şcoală din România, dar cel puţin pînă acum multe dintre ele au fost trecute cu vederea. Scandalurile care au apărut de-a lungul timpului, cu profesori şi elevi agresîndu-se între ei sau făcînd sex în grup prin şcoli, au părut să pălească cînd noul subiect de rîcă s-a răspîndit ca o răceală rebelă prin sistemul de învăţămînt.

Acum aproape 22 de ani “revoluţia” (sau lovitura de stat – spuneţi-i cum vreţi) a început din cauza îmbrîncelilor dintre SRI-şti şi preoţi în Timişoara şi i-a revoltat pe toţi românii, indiferent de specia din care fac parte. Noua revoluţie, cea din iarna lui 2011, a pornit de la îmbrîncelile (mai mult sau mai puţin sexuale) dintre elevii şi profesorii de la colegiul naţional Jean Monnet din Bucureşti. Profesorul de sport acuzat de violarea unor eleve şi-a demonstrat inocenţa suficient de bine încît a coalizat împotriva elevilor pe toţi profesorii, însă elevii nu s-au lăsat convinşi de manevră şi au pornit un adevărat război pe culoarele liceului. Ar fi făcut-o şi în afara şcolii, dar nămeţii adunaţi în jurul clădirii au blocat accesul la restul lumii vreme de două zile.

Unii susţin că dacă serviciile de curăţenie a străzilor din Bucureşti şi-ar fi făcut treaba la începutul lunii decembrie situaţia ar fi fost dezamorsată automat. Sau dacă guvernul ar fi avut şira spinării la locul ei – probabil rezultatul a fost la fel. Dar cei responsabili au din nou depăşiţi de situaţie, iar ninsorile din primele zile ale lui decembrie 2011 au blocat practic oraşul, mulţi oameni rămînînd blocaţi prin case sau clădirile în care se găseau.

Numărul mare de cadavre din liceu au dus la căderea guvernului. După ce, la un moment dat, doreau să-i concedieze pe toţi profesorii de la Jean Monnet, înainte ca scandalul să ia amploare, au preferat să amîne o decizie pînă după sărbători. Pe urmă a urmat blocajul datorat zăpezii şi masacrul din liceul. Politicienii români n-au rezistat avalanşei de articole internaţionale cu titlul precum “Noaptea morţilor vii în Bucureşti” sau “Moartea roşie a lovit zăpada la Jean Monnet”… Se spune că acţiunea lor este tardivă, rapoarte despre conflicte asemănătoare au început să se adune din toate oraşele mari ale ţării. Revoluţia (sau lovitura de stat) din 1989 a fost îndreptată unui regim al terorii şi al unui sistem social care dădea rateuri. Revoluţia roşie din iarna 2011 este încă la început, nu se ştie încă cum se va termina, dar cu siguranţă se va spune (va rămîne notat în istorie) că este îndreptată împotriva prostiei, injustiţiei şi unui sistem de învăţămînt anunţat decedat, dar încă în funcţionare.

Vinerea neagra la Cairo

Sau cel puţin aşa s-a spus despre tulburările din capitala Egiptului la început. De atunci au trecut trei zile (sau, mai precis, este a treia zi de cînd a izbucnit totul. Nu pot spune că am urmărit prea atent evenimentele de acolo, dar au fost o prezenţă constantă în fundal în ultimele zile.

La început s-a spus că-s doar nişte tulburări, apoi acestea au devenit revoltă şi manifestaţii… Am auzit repetîndu-se la nefîrşit că foarte mulţi dintre egipteni trăiesc doar cu 2 dolari pe zi (sau cel mult doi dolari), că foarte mulţi dintre ei sînt încă analfabeţi, că Hosni Mubarak, dictatorul de lungă durată a Egiptului (“doar” vreo 30 de ani), a cerut destituirea guvernului şi apoi a trimis avioanele şi elicopterele armatei deasupra capitalei pentru a-i “convinge” pe locuitori să se potolească. Oare mai trebuie să menţionez că armata a fost scoasă în stradă demult? Există deja morţi, răniţi, victime printre egiptenii revoltaţi… iar evenimentele nu par să fie pe cale să se stingă. S-ar putea să mă înşel, am spus deja că nu am urmărit cu atenţie, dar este destul de uşor de verificat. Doar trăim în era internetului şi a informaţiei… este mult mai uşor de urmărit fluxurile de date (inclusiv cele video) decît înainte de existenţa reţelei mondiale.

Dincolo de distanţa de 21 şi un pic de ani, mie totul îmi aduce aminte de revoluţia din 1989 (ştiu că există discuţii pe tema revoluţie-lovitură de stat, dar pentru moment prefer să rămîn la denumirea oficială). Nu ştiu în ce măsură se va finaliza revolta din Cairo, dar cu siguranţă va intra in istorie. Chiar dacă egiptenii nu vor reuşi să-l alunge pe Mubarak de pe poziţia de putere de care s-a agăţat, chiar dacă guvernul şi sistemul politic nu va fi schimbat, aceste zile vor face o schimbare… Singurul lucru pe care îl deplîng cu adevărat sînt distrugerile aduse vestigiilor istorice (unele inestimabile) de acolo. Din cîte am înţeles la un moment dat, mai devreme, cineva a reuşit să distrugă deja nişte mumii şi un sarcofag dintr-un muzeu.

Articol preluat de aici.

Rămăşiţele revoluţiei din 1989

 

Se spune că fiecare acţiune a noastră se propagă în lumea din jur asemenea unor valuri, cel apropiaţi se vor resimţi imediat, apoi familia şi prieteni, cunoştinţele şi restul lumii. Iar dacă sînt implicate şi emoţii puternice valurile vor fi mult mai puternice, se vor estompa mult mai slab, iar urme ale lor se vor resimţi chiar şi la luni şi ani după ce evenimentele au avut loc.

Valurile revoluţiei din 1989 se resimt şi acum, la aproape 21 de ani de atunci. A schimbat fundamental multe vieţi, mai ales ale supravieţuitorilor şi ale familiilor celor care au murit, au dispărut sau au fost răniţi atunci. A schimbat istoria aşa cum o cunoaştem şi se poate spune că trăim într-o altă lume decît cea de atunci, cea care ar fi putut să devină în zilele noastre dacă revoluţia nu ar fi avut loc.

În această perioadă resimţim efectele cîtorva valuri ale acelor evenimente, rămăşiţe ale revoluţiei propagate prin timp pînă acum. Astfel, de ieri este oficial: soţii Ceauşescu (Nicoale şi Elena) sînt aceea care au fost înmormîntaţi la cimitirul Ghencea după execuţia lor. Rezultatul testelor ADN prin care au fost comparate mostre ale cadavrelor din morminte cu cele ale rudelor supravieţuitoare a fost făcut public, sînt ei. Este interesant de remarcat cum s-a suprapus anunţarea acestor rezultatului cu cel al filmului (auto)biografic al lui Nicolae Ceauşescu… unii ar putea chiar spune că nu există coincidenţe.

Acum cîteva zile fostul general Mihai Chiţac a decedat în urma unui stop cardio-respirator. A fost înmormîntat azi la cimitirul Ghencea militar ca un simplu soldat. El a fost cunoscut în ultimii ani mai mult ca urmare a procesului în care a fost acuzat împreună cu Atanasie Stănciulesc pentru tentativa de reprimare a revoluţiei în Timişoara şi a condamnării de 15 ani.

 

Articol preluat de aici.

Si-n octombrie protestez

Cam asta ar trebui să fie motto-ul bugetarilor luna aceasta: “şi-n septembrie protestez… dar o fac tot degeaba”. Deja s-au anunţat o mulţime de proteste în cursul săptămînii viitoare, din partea mai multor categorii sociale incadrate în marea categorie a bugetarilor. Protestele din ultimul timp n-au făcut mare lucru: i-au scos pe oameni în stradă, mass-media a făcut o mulţime de emisiuni pe această temă şi s-a scris poate şi mai mult, unii dintre politicieni s-au ofticat pe protestele bine venite ale poliţistilor, dar rezultatul final a fost cam zero barat. Nici măcar violenţele de limbaj şi cele mai practice n-au făcut nimic… a fost doar o violenţă dezorganizată şi fără semnificaţie.

Marţi, cu ocazia zilei internaţionale a educaţiei, şi-au anunţat protestul mai multe categorii, în primul rînd cei din învăţămînt. Au solicitat prezenţa a unei mase cît mai mari de oameni, oricine va putea să meargă. Chiar şi dacă aş locui în Bucureşti tot nu m-aş duce. E pierdere de timp. Politicienii nu au motive să cedeze doleanţelor oamenilor. N-are rost ca oamenilor să li se plîngă şi să încerce să îi convingă de ceva anume, a trecut demult etapa asta. Dacă oamenii vor dori să îşi schimbe viaţa în mai bine vor trebui să facă mai mult decît să protesteze. Ce anume va rămîne la alegerea fiecăruia, important este să aibă succes.

Ruşii comunişti sărbătoreau revoluţia din octombrie… oare românii vor ajunge să sărbătorească o nouă revoluţie pentru această lună din 2010? Eu sînt sceptic, dar nu se ştie niciodată. Românii s-au dovedit foarte reticenţi la schimbare, ca de obicei în istoria ultimelor secole, de fiecare dată a fost nevoie de un şoc puternic ca să-i scoată din letargia ancestrală în care am fost aruncaţi… nu ştiu dacă românii secolului XXI au fost şocaţi suficient de mult în ultimele două decenii pentru a face cu adevărat o schimbare.

Articol preluat de aici.