Logica pe timp de caniculă

Logica neamţului: Dacă astăzi e caniculă şi mîine va fi aceeaşi caniculă trebuie să investim într-un aparat de aer condiţionat care să ne permită să muncim mai eficient.

Logica grecului: Dacă astăzi e caniculă şi mâine va fi tot caniculă trebuie să mergem în vizită la cineva care are acasă aer condiţionat şi să stăm măcar o săptămână la ei.

Logica francezului: Dacă astăzi e caniculă şi mîine e aceeaşi caniculă, înseamnă că de fapt astăzi este mîine?

Logica americanului din SUA: Dacă astăzi e caniculă şi mîine e caniculă sîntem nevoiţi să intervenim cu armata şi s-o stîrpim.

Logica chinezului: Dacă azi e caniculă şi mîine va fi tot caniculă am face bine s-o exportăm!

Logica românului: Vii la o bere? Cică azi şi mîine o să fie caniculă.

Atunci umple Ungaria cu apă

Un român şi un ungur se duc la pescuit, iar după ceva vreme unul prinde peştisorul auriu care îndeplineşte dorinţe.

– Lăsaţi-mă înapoi şi vă îndeplinesc la fiecare cîte o dorinţă, spune peştişorul.

Cei doi sînt de acord, primul începe ungurul:

– Peştişorule, ştii Marele Zid Chinezesc?

– Da…

– Ia-l şi înconjoară Ungaria cu el ca nici o pulă de român să nu mai intre.

Ia peştişorul auriu zidul şi imediat înconjoară cu el toată Ungaria. Vine rîndul românului.

– Peştişorule, Marele Zid Chinezesc are ferestre?

– Nu.

– Are usi?

– Nu.

– Atunci umple Ungaria cu apă.

Mai mulţi emigranţi la angajare în America

Printr-un translator patronul întreabă:

– Face cineva finisări?

Românul:

– Fac io!

– Face cineva confecţii metalice?

Românul:

– Fac io!!!

– Face cineva faianţări?

Românul:

– Fac io!!!

Patronul ii spune translatorului.

– Spune-i românului că-l angajez, dar dacă mă mai înjură o dată pleacă….

Un soldat roman intr-un tren aglomerat

Trenul este foarte aglomerat iar soldatul roman, foarte obosit, incearca in zadar sa gaseasca un loc. Dupa ce strabate tot trenul singurul loc pe care il gaseste e ocupat de catelusul unei frantuzoaice intre doua virste. Epuizat, soldatul o intreaba:

– Doamna, pot sa ma asez?

Fara sa-i raspunda, frantuzoaica pufneste cu dispret apoi raspunde fara sa se adreseze cuiva in particular:

– Romanii astia sint foarte nepoliticosi!

Bietul soldat incearca din nou sa caute un loc liber, dar negasind nici unul se intoarce:

– Doamna, va rug… sint epuizat!

Frantuzoaica raspunde foarte nervoasa:

– Voi romanii, nu numai ca sinteti nepoliticosi, dar si foarte aroganti. Locul este ocupat de Fifi a mea!

Soldatul nu spune nimic, insfaca ciinele si-l arunca pe geam. Frantuzoaica isterizata incepe sa tipe:

– Cineva sa-mi apere onoarea!

Atunci un gentleman englez care ocupa un loc in fata doamnei spuse:

– Voi romanii totdeauna faceti lucrurile pe dos: tineti furculita cu mina dreapta, mergeti cu masina pe contrasens, iar acum n-ai ales bine cateaua pe care trebuia sa o arunci pe fereastra!

Lucian Bute ramine campion

Am fost cam indecis dacă să scriu despre rezultatul ăsta sau nu, mai ales că victoria este deja cunoscută de foarte mulţi dintre românii din ţară şi din afară, dar şi de canadieni, francezi (parcă acolo a mai fost difuzat meciu). Se ştie foarte bine că Lucian Bute l-a învins pe francezul Jean Paul Mendy în repriza a patra cu un knock-out după o fentă cu mîna dreaptă şi o lovitură de stînga (nu mă întrebaţi din termenii din box pentru că habar-n-am de ei). Mai sînt o mulţime de alte chestii de scris despre, dar n-am de gînd să le reiau aici – aveţi la dispoziţiile de fluxurile de ştiri şi ziarele pentru acest lucru.

Vreau să abordez aici doar perspectiva personală şi ce-am observat în “mass-media” virtuală (adică pe internet). În primul rînd trebuie să menţionez că boxul nu este sportul meu preferat. Meciul de azi noapte a fost primul meci pe care l-am urmărit şi nu mi s-a părut chiar atît de interesant încît să mă convingă să mai urmăresc aşa ceva pe mai departe. Poate că această impresie se va schimba în viitor, dar mi s-a părut foarte tras de păr ca şi timp… a durat prea mult.

Pe de altă parte, foarte multă lume s-a apucat să comenteze pe twitter meciul. Nu este deloc ceva nou, comentariile pe reţelele de socializare se practică la fiecare eveniment mai important, dar nu pot să nu mă întreb cît de mulţi au pierdut faza knock-out-ului tocmai din cauză că erau atenţi la orice altceva decît la ce se întîmpla pe ring. Eu ştiu că am pierdut-o, am văzut doar în reluare momentul.

Tot ca la evenimente mai importante, bucureştenii s-au adunat în Piaţa Universităţii. Nu ştiu în ce măsură s-a întîmplat în alte oraşe, dar mă cam îndoiesc că s-au găsit interesaţi care să sărbătorească evenimentul. Partea bună este că Lucian Bute, campionul, a fost printre bucureşteni pentru a putea fi felicitat pentru succesul lui. Partea cu adevărat proastă este că patriotismul ăsta afişat în Piaţa Universităţii este doar unul de ocazie… durează cel mult o noapte iar la dimineaţă românii se vor întoarce la vieţile lor obişnuite în care (o foarte mare parte) îşi vor urî condiţia socială. Ne-ar trebui mult mai multe succese, de preferabil zilnic dacă s-ar putea, de felul celui din noaptea asta pentru a trezi o urmă de naţionalism (adică mîndria de a fi român – nu vă gîndiţi la alte bazaconii) în mulţi dintre locuitorii sau urmaşii locuitorilor spaţiului carpato-danubiano-pontic.

Sănătatea românilor

Una dintre concluziile care s-au evidenţiat în ultimelor luni este că sîntem un popor bolnav. Nu doar social ci şi fizic. Nu doar emoţional ci şi educaţional. Despre efectele bolilor sociale am mai scris deja: ne lăsăm călcaţi în picioare de nişte politicieni care taie în carne vie fără a fi deranjaţi de către cetăţenii acestei ţări… protestele de pînă acum (mă refer strict la ultimii cîţiva ani) nu au avut nici un rezultat concret, doar au stors nişte cerneală şi nişte lacrimi prin mass-media. Politicienii au rămas tot în scaunele lor confortabile şi comode. Ultimele proteste care au avut dat jos un guvern român au făcut deja istorie şi au rămas în amintirea în amintirea comună ca atare: e vorba de mineriade.

Dar despre altceva vreau să scriu acum. Zilele trecut a murit un prieten de familie, 55 de ani, infarct. A fost nevoie de autopsie pentru a se afla că a mai avut un infarct pe care, aparent, l-a dus pe picioare pînă cînd inima i s-a crizat din nou şi a cedat. De tot. A fost neplăcut, a fost nasol, dar asta este viaţa. Se mai şi moare. Discutînd cu nişte prieteni despre aceasta situaţie am aflat că nu este una singulară… şi ei cunoşteau sau aveau membri din familie care au dus diverse boli pe picioare, fără să le trateze aşa cum trebuie. Iar după aceea acele boli au fost mult mai greu de tratat, dacă s-a mai ajuns la un tratament.

Din punctul meu de vedere, oricît de distrus este sistemul medical românesc, tot trebuie folosit dacă ai o problemă de sănătate… mai ales dacă este una potenţial mortală. Iar dacă ai alte soluţii, de exemplu să te duci să te tratezi prin ţările vecine (Ungaria este doar la 12 km de Oradea, dacă ar fi să ofer nişte informaţii la îndemînă, iar Debrecen, un oraş despre care ştiu că are spitale bune, doar la vreo 70 de km) este cu atît mai bine. Doar să ştii că ai o problemă şi, mai ales, să doreşti să te tratezi.

Sîntem un popor bolnav din toate aceste cauze. Dar, în primul rînd, sîntem bolnavi din cauza unei educaţii proaste sau chiar absente. Oricît de grave sînt problemele acum, oricît de multe sînt ele (şi sînt mai mult de o grămadă), ele pot fi rezolvate. Lipsurile educaţionale ne pot împiedica să vedem soluţiile (există soluţii pentru orice problemă, chiar dacă unele ne sînt foarte inconfortabile sau chiar neplăcute) sau să ni le asumăm. Dar asta este o altă poveste. Atîta vreme cît nu vom face tot ce este nevoie pentru a ne rezolva problemele economice, educaţionale şi medicale (în oricare ordine se va reuşi) vom rămîne nişte bolnavi cronici cu potenţial de acutizare.

 

Articol preluat de aici.

Noul Rom

Ştiţi reclamele cu Noul Rom? Cele în care ni se spune de ce drapelul românesc de pe dulciurile alea a fost înlocuit cu cel american: ba pentru ei, americanii, că ştiu ceva despre stele şi vor ca noi, românii să strălucim la rîndul nostru (una dintre reclame), ba că este mai bun cu steagul plin de stele şi să-l mîncăm peste tot în lume şi să fim mîndri (cea de-a doua reclamă).

Ieri cineva cu profilul de pe facebook “Noul Rom” m-a adăugat ca prieten. L-am ignorat fără să stau nici măcar o fracţiune de secundă pe gînduri. Din punctul meu de vedere cele două reclame nu-s decît rahat pe băţ, în primul rînd pentru că nu am mîncat niciodată produsul ăla. N-am idee dacă e bun sau rău. În al doilea rînd pentru că strălucesc foarte bine ca român, fără să am nevoie de stelele de pe drapelul american pentru asta, şi, mai ales, pentru că sînt mîndru că apartenenţa mea la acest popor oriunde aş fi în lume. De asemenea, n-am nevoie de americani pentru asta.

Ştiu că romul ăla se vrea la nivel internaţional acum, că (probabil) are succes prin ţară. Dar ar fi fost indicat să caute altă agenţie de publicitate pentru a se lansa în lume. Febra iubirii de americani a cam trecut, cu siguranţă aceştia nu mai sînt atît de admiraţi prin Europa ca acum 20-30 de ani. Iar în lume cu atît mai puţin. Poate că mă înşel, dar nu văd nici un succes pentru producătorii Noului Rom cu o asemenea campanie publicitară.

Articol preluat de aici.