Turism rural românesc

Cîţiva turişti se plîng săteanului care le-a închiriat casa:

– Bade, totul ar fi senzaţional, exceptînd situaţia deplorabilă a grupurilor sanitare! Nu te poţi duce liniştit la toaletă din cauza muştelor care roiesc şi zumzăie întruna!

– Apăi… domnilor… ia mergeţi domniile voastre să vă faceţi nevoile la ora prînzului, cînd toate muştele alea se adună în sala de mese.

Melodia zilei: Mihai Margineanu – Dragoste rurala din Las Fierbinti, Pro TV


Ştiu că serialul Las Fierbinţi a început de curînd la Pro Tv – săptămîna asta a fost difuzat primul episod, dar nu l-am urmărit. Am văzut doar reclama lui de cîteva ori, e un serial romînesc filmat într-un din satele de aiurea de prin Romînia. Nici despre melodia asta nu pot spune că face parte din muzica pe care o ascult de obicei, dar mi-au atras atenţia versurile cînd melodia mi-a fost trimisă ceva mai devreme. Sînt… foarte adevărate, dacă-i pot spune aşa. Am doar o vagă bănuială despre cum e serialul, dar melodia pare să corespundă foarte bine multora dintre ţăranii romîni.

Melodia zilei Mihai Margineanu – Dragoste rurala din Las Fierbinti, Pro TV /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Se organizeaza concursul “Cine face cel mai mare avion din lume”

Se organizeaza concursul Cine face cel mai mare avion din lume. Pe pista imensa a unui aeroport din Nevada aterizeaza primul concurent: un avion american. Coboara echipajul si imediat apar linga ei juriul, autoritatile locale, ziaristii, televiziunea, public (citeva sute de curiosi).

Prima intrebare:

– Cit de mare este?

Seful de echipaj:

– Pai are cam 500 de metri lungi….

– Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va jurizam.

– Aa! pai avem 1.000 locuri pe scaune clasa economic, 200 clasa business, 50 cusete pt VIP-uri, 5 baruri, 1 restaurant, mall, sala de gimnastica aerobica, salon de coafura, biliard, popice… etc…

– Uauu! nu se poate! Sa nu spuneti ca aveti si piscina!

– Ba da! Piscina cu valuri, sus, pe terasa…

– Nemaipomenit!

Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 10, 9… Aterizeaza al doilea concurent: un avion rusesc (imens). Coboara echipajul si incep iarasi intrebarile:

– Cit de mare este?

Seful de echipaj raspunde:

– Pai are cam 800 de metri lungime pe 750 metri latime….

– Nu! nu! nu ne intereseaza masuratori! spuneti-ne ce aveti inauntru ca sa va dam notele

– Aa! pai avem asa: 1 batalion de infanterie… cam 1500 locuri pe scaune, 1 pluton de cercetasi, 1 pluton de genisti, 1 pluton de mitraliori… astia au 500 locuri in picioare, mai avem parasutisti, bineinteles…Aaa… 3 tancuri, 5 TAB-uri, 10 tunuri + obuziere, plus intendenta, infirmeria, cantina, depozitul de munitie.

– Uau! nu se poate! altceva?

– Aa! sa nu uit: unitate de rachete si unitate de protectie chimica, radiologica si bacteriologica

– Nemaipomenit!

Si incep aia din juriu sa dea notele: 10, 9, 9, 10… La un moment dat apare un echipaj fara avion. Reporterii intreba:

– Voi cine sinteti si de unde veniti?

– Echipajul roman si venim din Romania. Eu sint copilotul Vasile, purtatorul de cuvint…

– Si unde e avionul? ce s-a intimplat?

– Nu l-am adus ca nu aveam unde ateriza… v-am verificat cu Google Earth… nu merge… e locul strimt aici in Nevada… dar am adus schitele…

– Nu! nu! nu ne intereseaza dimensiunile! Spuneti-ne ce aveti inauntru? Cit e de spatios?

– E imens!

– Cit de imens?! Americanii au amenajari sportive… rusii au tancuri… voi ce aveti inauntru???

– Pai sa va dau un exemplu: La primul zbor… am decolat… am luat altitudine… si a inceput sa vibreze aripa stinga. Am verificat instrumentele de bord… nimic… totul era Ok… conditiile meteo excelente… ce putea fi?! Si zice domnu’ comandant: “Vasile! ia scoate tu Loganu’ din garaj si mergi in aripa stinga si vezi ce-i acolo.” Si scot Loganu’, merg in aripa stinga (ca doar nu era sa merg pe jos) si acolo ce sa vezi? pe stadion, ca avem stadion acolo, era meci Romania – Spania, si sareau aia ca dementii in tribune, faceau “valuri”… aruncau petarde, intr-un cuvint era balamuc… pe terenul de golf, alea de tenis sau ala de atletism nu era nimeni.

– Era clar, se miscase centrul de greutate…. a trebuit sa intrerupem meciul… le-am dat la megafon sa stea linistiti
ca am decolat! au mai fluierat ei… pina s-au linistit… a disparut vibratia… si am plecat inapoi spre cabina… Nici n-am ajuns bine in cabina ca zice iar domnu’ comandant: “Vasile! ia Loganu’ din garaj si mergi in aripa dreapta ca a inceput acuma asta sa vibreze.”

– Buun…merg iar in garaj… scot Loganu’ si merg in aripa dreapta. Acolo, ce sa vezi?! In cadrul parteneriatului NATO, o unitate romana si una germana (ambele de tancuri) faceau trageri in poligon. Unii trageau din mers , altii din opriri scurte… viraje strinse… motoare ambalate… normal ca vibra aripa… nu?! Ne-am chinuit ceva sa-i oprim si pe astia, le-am dat prin radio… am pus citiva soldati sa traga rachete de semnalizare…Doamne Fereste! trageau cu proiectile adevarate… daca sarea o schija unde nu trebuie???

AIA DIN JURIU AU RAMAS CU GURILE CASCATE:

– Uaaauuuuu!

Si copilotul Vasile continua:

– Stati ca asta nu-i nimic! Am rezolvat aripa dreapta, ma intorc in cabina… si zice domnu’ comandant: “Vasile! ma trage curentul de vreo jumate de ora, ia vezi ca in coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat si usa si gemuletul de la baie deschise”.

– Am luat Loganu’… am trecut pe la statia PECO… ca nu mai aveam benzina… si am plecat spre coada avionului. Cind am ajuns…se inserase…  si asta era! avea dreptate domnu’ comandant: baia avea si usa si gemuletul deschise… lumina era uitata aprinsa….  si in jurul becului se invirteau avionul american si cu ala rusesc!!!

Patru politisti batuti in Cluj

De-abia acum am ajuns şi eu că patru poliţişti au fost bătuţi pe o stradă (sau şosea) în Cluj de către un şofer şi ceva prieten (sau nişte prieteni) de-ai lui. Încă îmi este neclar, îmi lipsesc mult informaţii, dar am înţeles că un echipaj a oprit un şofer în trafic, acesta a refuzat să se legitimeze şi a chemat ajutoare care să-l scoată din problemă. Poliţiştii au chemat şi ei un echipaj suplimentar, ajungînd la 4 bucăţi de Garcea în uniformă, şi au încasat toţi bătaie.

Cînd o să aflu mai multe informaţii o să revin asupra subiectului, mai ales că-s sigur că se va face mult tam-tam la adresa lui, dar pe mine nu mă miră deloc acest incident. Era de aşteptat… singurele întrebări erau cînd şi unde avea să se întîmple.

Nu este deloc un secret faptul că România se îndreaptă spre un haos generalizat, iar respectul faţă de legi s-a diminuat foarte mult. N-aş putea spune unde a început totul, dar nu se spune degeaba că peştele se împute de la cap… adică nici parlamentarii nu-s ocoliţi de această lipsă de respect, iar unii dintre poliţişti cu atît mai puţin.

Nu este deloc un secret că poliţia este incapabilă de a face faţă multor situaţii, iar incidentul cu învăţătoarea ţigancă care a pălmuit un poliţist este un foarte mult exemplu. Multă lume vorbeşte despre reforma statului, despre învăţămînt şi sănătate… dar despre reforma poliţiei se vorbeşte doar cînd apar incidente în care poliţiştii sînt agresaţi, bătuţi, pălmuiţi, etc.

La nivel personal eu mă bucur de incidentul ăsta. Ştiu că era inevitabil, ştiu că este departe de a fi singurul (vor urma şi altele), dar este nevoie de un şoc ca să-i facă pe ăia care iau decizii că trebuie făcută o SCHIMBARE. Mă bucur că motivul a apărut acum şi nu mai tîrziu.

Victor Socaciu si dublarea filmelor

În cursul zilei de azi am văzut ceva reacții pe twitter referitoare le Victor Socaciu, nici una nu foarte plăcută, dar nu le-am înțeles motivul. Avînd ceva treabă, nu m-a interesat prea tare să-l aflu… dar pînă la urmă informația tot a ajuns la mine prin intermediul canalelor de știri.

Oare cîtă minte are un bătrînel cam orbete ca să facă o propunere legislativă de a dubla filmele străine în limba română? Majoritatea celor care se uită cît de cît la aceste filme ar trece imediat la descărcatul de pe torente sau rețelele p2p… cinematografele și-ar pierde imediat chiar și clienții care le-au mai rămas… Nu știu cîți se uită la filmele de la televizor, dar cu siguranță o mare parte vor înceta să se mai uite… O asemena propunere ar fi fost valabilă acum 10-20 de ani sau chiar mai mult, acum însă avem opțiuni valabile pentru a contracare o asemenea tîmpenie.

Nu prea apuc să mă uit mult la filme, dar am văzut destule de-a lungul și de-a latul ultimelor 3 decenii. Am ajuns să cunosc și să recunosc destui actori străini și să știu la ce să mă obțin de la ei… nu mi-ar conveni deloc să pierd acest lucru.

Concluzia este aceeași întrebare întrebatoare pe care am pus-o mai devreme și pe twitter: oare cum s-ar subtitra în română expresia “futu-te în gură, Victor Socaciu, pentru ideea genială de azi”? Individul ăsta pare să fie un boșorog senil care a uitat să mai citească și nu mai poate să urmărească acțiunea filmelor… iar pentru asta vrea să oblige o țară întreagă să-i calce pe urme. E mai ușor să faci o propunere legislativă decît să recunoști că corpul începe să-ți cedere de bătrînețe.

Articol preluat de aici.

Impozitarea jocurilor de noroc online

Ocazional mai apar momente în care politicienii noștri sînt de-a dreptul hilari… și, ca de obicei, exagerează atît de mult cu chestia respectivă încît îmi vine să rîd de ei și cu curul. N-am să-mi cer scuză pentru exprimarea mai anatomică, chiar dacă unii o vor considera ofensatoare (într-o măsură mai mare sau mai mică), politicienii noștri mult “iubiți” o merită din plin.

Ultima fază tare pe care am auzit-o este un proiect de lege prin care vor să îi oblige pe cei care furnizează servicii de jocuri de noroc online (și sînt undeva prin lume, dar nu în România) să își facă un punct de lucru sau o firmă nouă aici în țară și să înceapă să plătească impozite pentru statul român. Nu mai reţin cine dădea din gură ca prostul la radio în cursul zilei de azi, dar spunea că toată lumea va fi fericită după ce vor plăti impozite guvernului român, atît proprietarii paginilor web, cît şi cîştigătorii de pe la noi din ţară… Ciudată idee de “fericire” au indivizii cu posturi politice… mai ales ăia care cred că lumea se învîrte în jurul curului lor îndesat cu bani.

Ideea jocurilor de noroc online nu este deloc nouă, site-uri de profil există de ani buni, dar în ultimele luni promovarea lor a luat avînt destul de mult (caută fraieri care vor îmbogățire rapidă dar care-și vor pierde și ultimii bani acolo, dar asta e altă poveste). Să pui în aplicare un asemenea proiect nu e foarte greu: îți faci o firmă de profil undeva în lume, rezervi un domeniu pentru așa ceva și pui pe cineva să îți facă o pagină bine pusă la punct. Între noi fie vorba, pagina e cel mai greu lucru de făcut în toată povestea asta, și nici aia nu e foarte dificilă. Oricine are ceva bani de aruncat pentru investiția de început (adică pagina web și promovarea ei + eventualele pierderi la jocurile de noroc) poate să o facă.

Problema politicienilor-noștri-arhitați-după-bani este că sediul celor care furnizează jocurile de noroc ca niște servicii online este în afara României și toate impozitele se plătesc în altă parte. Ei vor să în convingă (pentru că de obligat nu prea cred că au cum să îi oblige – ar trebui să blocheze accesul la domeniile de internet respective și nu-i prea văd în stare să facă așa ceva) să îi plătească, chiar dacă o fac indirect – prin intermediul taxelor aplicate atît furnizorilor de servicii cît și celor care cîștigă bani prin așa ceva. Fiind vorba, totuși, de jocuri de noroc, este vorba de sume mari (cel puțin procentual).

Mă întreb, aşa, un pic cam retoric, ce au de gînd să facă mai departe în legătură cu subiectul ăsta. Dincolo de prostiile declarate nu prea au nimic de făcut decît să dea din coadă mai departe şi să latre alte chestii în speranţa că îi va asculta cineva.

Articol preluat de aici.

Constructii de Bucuresti

Una dintre ştirile pe care le-am auzit m-a făcut să pufnesc în rîs… Nu ştiu în ce măsură este adevărată, dar după cum am ajuns să percep mersul treburilor prin Bucureşti mă aştept să fie adevărată. Nu toţi bucureştenii sînt aşa, da’ la unii tupeul e ca la el la acasă.

Oricum, cum este să ceri o autorizaţie de construcţie pentru 3-4 etaje şi să faci de fapt 10 etaje, să faci o amprentă la sol mai mare decît cea din autorizaţie iar cînd îţi cere judecătorul să demolezi clădirea (cu sentinţa în mînă) tu să faci un apel şi să continui să lucrezi la ea?

Sînt sigur că vecinilor nu le-ar place aşa ceva, oricare ar fi construcţia şi indiferent în ce ţară s-ar ridica ea. Pe mine mă unflă rîsul tocmai pentru că nu sînt un asemenea vecin. La noi oamenii au tendinţa să privească neputincioşi cum o construcţie din asta mai mamută ( – comparativ cu cele din jurul ei) le ia lumina naturală din case, indiferent de momentul din zi şi să aştepte înţelegere la problemele lor din partea justiţiei. Adică se aşteaptă ca alţii să ia o decizie iar constructorii să înceapă să se conformeze, în ciuda tuturor acţiunilor lor anterioare. Sau, eventual, să înceapă să şantajeze pe constructori dacă sînt la rîndul lor mai tupeişti.

Într-o lume normală, cel puţin din rîndul meu de vedere, vecinii puşi în umbră de o clădire ridicată ilegal (adică cu mult altfel decît autorizaţia de construcţie pe baza căreia s-a început construcţia) ar rezolva problema cu bazooka… sau orice altă metodă sigură de demolare. Pe urmă infractorii (pentru că aşa se obişnuieşte să fie numiţi cei care încalcă legea) constructori n-au decît să îi dea în judecată şi să le ceară daune… dacă au de unde.

Dar mai avem mult pînă să ajungem acolo… măcar cîteva luni pînă cînd răbdările prăjite cu care sînt serviţi oamenii de cîţiva ani încoace vor ajunge la un capăt şi se vor apuca să reacţioneze un pic mai mult din punct de vedere social şi mai puţin din cauze de foame, prostie şi disperare ca pînă acum.

 

Articol preluat de aici.

Permisele auto lovesc din nou

Unii ar fi putut să creadă că după scandalul cu permisele auto din Pitesti de acum aproape 3 ani românii noştri s-au mai potolit în încercarea de a vinde-cumpăra dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile ţării… Dar nu, sînt unii care pur şi simplu nu se pot abţine să nu profite de ocaziile care le sar în faţă şi de a face rost de un ban în plus pe seama altora (sau de un căcălău de bani, în funcţie de caz). Aparent unii stau foarte slab la capitolul învăţătură (şi care e cea mai bună învăţătură decît greşelile altora) şi la capitolul abţinerii de a profita de cei din jur, dar stau mult prea bine la tupeu, îndemînare (deşi la asta nu sînt tocmai sigur – doar scandalul este în derulare, departe de a ajunge la apogeu) şi la pretenţia că orice ar face lor nu li se poate întîmpla nimic rău. Nimic mai greşit, evident.

Oricum, ideea e simplă: mulţi fac şcoala de şoferi, în toată ţara şi în fiecare an. Nu toţi sînt făcuţi pentru aşa ceva, am văzut suficiente exemple de mediocrităţi prin trafic, dar partea bună este că unii ştiu asta… cam puţini, adevărat, dar măcar ei au scăpat de problema întreţinerii unei maşini. Restul au avut de-a face cu şcolile de şoferi (fie că ştiau sau nu să conducă, asta e legea) şi cu testele-examenele de la poliţie. Ştiu cum e să fii începător… a fost o vreme cînd 40 km pe ora mi se părea o viteză bună pentru decolare cînd eram la volan, acum aş adormi dacă m-aş limita prea mult doar la atît… Tocmai de aceea pot spune că nu este greu să bagi în încurcătură un începător, mai ales dacă este vorba de o zonă care nu îi este familiară iar traficul este infernal (iar de obicei este infernal cam toată ziua în anumite zone). Iar dacă Garcea de lîngă şofer îi dă o mînă de “ajutor” în timpul examenului repetarea acestuia este aproape garantată… ce sursă mai bună de bani pot fi fraierii care ţin neaparat să obţină un carnet de şofer şi sînt pregătiţi să dea nişte bani în plus pentru asta?

Dar asta este scumpa noastră Românie… totul este de vînzare. Cred că unii ar fi în stare să-şi vîndă şi sufletul dacă ar fi în stare să trăiască fără el. Iar ţara.. nu prea sînt capabili ei să vîndă toată ţara, mai ales că este încă locuită, dar au început să vîndă viitorul locuitorilor ei. Doar trăim ca să le cumpărăm altora produsele şi muncim tot pentru ei, nu? Oficial sîntem liberi să facem tot ce ne dorim în limita legilor. Neoficial trăim într-o (semi)sclavie aşa zis democratică şi ne plîngem de zor (ca popor) fără să facem cam nimic ca să rezolvăm problema.

Da, permisele auto au lovit din nou. Sau, mai precis, atitudinea din spatele lor şi-a arătat din nou colţii. Neplăcut, dar ăsta este absurdistanul românesc.

 

Articol a fost preluat de aici.