Concursul de tancuri din vara asta

Azi vară s-a ţinut un concurs de tancuri. Vin ruşii, pun ţinta la 1 km, trag cu tancul, ţinta e doborîtă din prima. Aplauze din audienţă. Vin americanii, pun ţinta de mărimea unei mingi de fotbal la 5 km. Trag cu tancul, ţinta praf şi pulbere. Urale din audienţă.

Vin şi românii la închiderea concursului cu o căruţă trasă de un cal amărît şi pe căruţă o ţeavă lungă. Pun ţinta la 5 m, trag cu o ghiulea şi obiectul cade la 1 m în faţa căruţei. Rîsete îndelungi din audienţă.

Unul dintre generalii americani rîdea în hohote zicînd:

– Bă, ce tanc puternic, bă! Ha, ha, ha!

La care tanchistul, furios, se repede către el şi îi zice:

– Dacă eşti aşa de forţos, vino tu şi suflă-n ţavă!

Cazanul clocotit din iad plin cu români

Sfîntul Petru se hotărăşte într-o zi să plece în inspecţie prin iad! Zis şi făcut: se întîlneşte cu Scaraoţchi care îi oferă un tur complet. Merg ei ce merg şi ajung în “sala cazanelor” unde erau mai multe cazane pline cu apă clocotită şi cu oameni care încercau să iasă din ele, urlînd de durere.

Din cînd în cînd, la cîte un cazan, un grup de draci îi loveau peste cap cu bastoanele pe cei ce încercau să iasă.

– Ce se întîmplă aici? întreabă curios Sf. Petru arătînd spre cel mai apropiat loc de tortură.

– Aici este cazanul cu nemţi şi ăştia încearcă tot timpul să iasă în faţă, aşa că îi potolim imediat.

– Bun, şi acesta? întreabă Sf. Petru arătînd spre cazanul pe care scria “americani”.

– Acelaşi lucru, răspunse Scaraoţchi.

– Bine, dar ce se întîmplă aici? întreabă foarte contrariat Sf. Petru arătînd spre un cazan care nu era păzit şi unde din cînd în cînd se ivea cîte un cap afară din apă, dar după aceea dispărea imediat.

– Oh, acela e cazanul cu români! Cum încearcă unul să scoată capul, cum îl trag ceilalţi la fund imediat!

Romania, statul care isi discrimineaza proprii cetateni cu ajutorul tiganilor

Mi-e greu să mă simt discriminat, această perspectivă nu este în natura mea indiferent cît ar încerca unii să mi-o impună, dar dacă ar fi să mă simt discriminat atunci cu siguranţă folosirea tot mai intensă a apelativului de rrom (sau rom, romanes, etc) adresat ţiganilor s-ar încadra foarte bine printre factorii declanşatori.

Aşa cum am mai spus-o şi aici, dar şi pe ţiganii.ro, de mai multe ori: cuvintul istoric folosit pentru denumirea etniei este de ţigani. Dacă ei vor să schimbe modul în care lumea le priveşte etnia sînt liberi sa o facă, este chiar indicat să încerce să şteargă aspectul negativ al relaţiei lor cu cei din jur – chiar le doresc acest lucru. Dar o schimbare a denumirii etniei nu îi va ajuta cu nimic atîta vreme cît nu îşi schimbă atitudinea: oamenii îi vor trata la fel şi peste 1 ani, şi peste 10 ani sau peste un secol. Partea proastă este că, folosind apelativul de rom (cu derivatele lui), lumea îi va trata pe români aşa cum îi tratează pe ţigani – unii au şi început să o facă, atît dintre români cît şi din membrii altor naţii. Asta înseamnă o uzură a demnităţii unui popor şi a imaginii de sine, ce alt motiv de discriminare mai bun puteţi găsi?

Poate veţi spune că asta-i o prostie… dar dacă nu sînteţi în stare să vedeţi conexiunile dintre imaginea de sine a unui popor şi încercările unora dintre ţigani (prin orice mijloace pe care le au la dispoziţie, inclusiv mass-media) de a ne îngenunchia nu înseamnă că aceste conexiuni nu sînt acolo. Iar statul român asistă impasibil, atunci cînd nu îi încurajează, să facă acest lucru.

Nu le pot spune rromi (sau romi sau romanes) celor din etnia ţiganilor pentru că apelativul ăla e doar un furt pe faţă, o insultă adresată românilor. Voi cît vă mai lăsaţi insultaţi?

articol Tigani Romania, statul care isi discrimineaza proprii cetateni cu ajutorul tiganilor /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Melodia zilei: Einuiea – Sakura


Este prima oară cînd aud de formaţia aceasta de români ajunşi în Japonia sau de melodia Sakura, dar mi-au atras atenţia în aceeaşi măsură în care m-a făcut atent şi povestea de la descrierea melodiei. Reproduc descrierea mai jos pentru că este ceva ce ar trebui promovat şi ascultat mai des.

Piesa face parte din albumul “Noa” (2008)
Componenta formatiei:
Calin Torsan – fluiere traditionale, electronica
George Turliu – voce, kazoo, claviaturi, corzi
Silviu Fologea – chitara, gong, woodblock
Juan-Carlos Negretti – percutie
Invitati:
Ramona Cutina – voce
Andrei Kivu – violoncel, koto, shamisen, sheng

Melodia zilei Einuiea – Sakura /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Cel mai mare dusman comun al romanilor si tiganilor este… mass-media /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania

Probabil că nu aş fi scris acest articol dacă nu aş fi văzut mai devreme un fragment de interviu de pe TVR Cultural despre evenimentele care înconjoară aniversarea a 156 de ani de la dezrobirea ţiganilor din Ţările Române. Nu ştiu cine era femeia moderator şi nici cei doi invitaţi ţigani, dar aceştia din urmă sînt reprezentanţii vreunei organizaţii care are ca domeniu de activitate promovarea etniei ţigăneşti în vreo formă sau alta. Interviul era reluarea unei emisiuni, probabil difuzate ieri.

Fiind un subiect care mă interesează (mă refer la pagina care o deţin: ţiganii.ro) am rămas să mă uit, curios să aflu ce se mai spune. La nivel declarativ totul era în regulă (sau cel puţin părea să fie): se doreşte integrarea ţiganilor în societate şi educarea lor ca să interacţioneze bine cu românii majoritari. Dar ce m-a deranjat a fost faptul că se folosea la greu termenul “rrom”…. Adică rrom în sus, rrom în jos… dacă n-aş fi ştiu că era vorba de ţigani sau dacă n-ar fi ieşit în evidenţă tenul un pic mai închis al invitaţilor aş fi putut crede că era vorba despre educaţia şi interesul românilor. În orice emisiune de televiziune sînt transmise mai multe tipuri de mesaje în acelaşi timp… chiar dacă la nivel declarativ mesajul părea bun, mesajul total al interviului a fost unul rău, cel puţin din punctul meu de vedere.

articol Tigani Cel mai mare dusman comun al romanilor si tiganilor este… mass-media /Dan-Marius.ro – felia mea de internet / Oradea, Bihor, Romania.

Ceapa rosie, pretioasa ca o farmacie

Textul a fost primit într-un mesaj pe un grup de discuţii… sper să nu fie doar un mesaj de popularizare a cepei roşii.

Desi ceapa rosie este mult mai bogata in  substante necesare organismului uman decit cea alba,  calitatile sale terapeutice fiind nenumarate, la noi nu  se bucura de aceeasi popularitate precum ruda sa. Se spune ca romanii prefera ceapa alba din obisnuinta, pentru ca este ceva mai ieftina ori pentru ca nu stiu nimic despre  ceapa rosie si o privesc ca pe o ciudatenie.

Ceapa rosie are  in compozitie toata grupa de vitamineB, vitamina C, minerale  precum fosfor, natriu, calciu, magneziu, zinc si fier,  acid folic si biotina.

Despre ceapa rosie,  Paracelsus spunea ca e la fel de pretioasa precum o  farmacie. Ceapa rosie este un puternic dezinfectant si  un bun diuretic, de aceea nu ar trebui sa lipseasca din  meniul zilnic al nici unei persoane.

Daca esti racit, tusesti si te doare gitul, ceapa rosie iti poate fi de  mare ajutor. Se curate trei cepe, se taie marunt ori se zdrobesc cu pumnul de coltul mesei, se adauga zahar sau  miere si 150 ml apa. Amestecul se fierbe  cinci minute, apoi se lasa la racit. Se filtreaza si din siropul format se iau patru, cinci linguri pe zi.

Taie o ceapa in patru si pune-o linga pat, in dreptul  capului. Peste noapte te va ajuta sa respiri mai bine si sa ai un somn linistit. Impotriva  durerilor de git taie o ceapa in felii, rondele, presara zahar si pune-o la frigider pentru citeva ore.  Din siropul lasat ia cite patru, cinci lingurite zilnic.

Calmeaza atacurile de panica. Ceapa rosie este un  calmant excelent. Crizele de nervi, atacurile de panica pot fi curmate imediat daca zdrobesti o ceapa si  respiri tinind-o aproape de nas. La fel se  procedeaza si in caz de insomnie daca, din diferite motive, nu poti minca ceapa seara.

Ceapa rosie, fiind un puternic analgezic si antiinflamator, calmeaza durerile reumatice si  pe cele provocate de guta. Ceapa taiata rondele,  asezata pe un tifon si incalzita la aburi, pe un capac intors, se fixeaza pe locul dureros si inflamat. In caz de sinuzita se pot face  inhalatii cu aburi de ceapa rosie. Doua-trei cepe de marime potrivita, zdrobite cu tot cu coaja, se pun la fiert intr-un litru de apa. Dupa ce apa incepe sa  clocoteasca se mai lasa inca cinci minute la fiert.  Inhalatiile se fac, de obicei seara, inainte de culcare, si nu se mai iese afara din casa. Durerile de cap si chiar  migrenele trec daca se leaga capul pentru citeva  minute cu o cataplasma de ceapa.

Feriti-va casa si familia de imbolnaviri tinand permanent sub pat, in  dreptul pernei pe care se doarme, o ceapa intr-o ceasca  sau o farfuriuta. Nu miroase, nu deranjeaza si nimeni n-o vede. Mincati ceapa  rosie zilnic. Poate asa veti intelege de ce  oamenii de la tara sint mult mai sanatosi decit cei de la oras, de ce se imbolnavesc foarte rar si multi nici nu stiu ce e aceea gripa.

Studenţii, compendiul de fizică şi învăţatul în sesiune

Un grup de cercetatori scriu o carte de 300 de pagini, un compendiu de fizica cuprinzînd toate cunostintele din domeniu. Se hotarasc sa faca un sondaj ca sa afle în cît timp o vor învata studentii. Merg mai întîi la francez, acestia zic ca o învata în 4 luni! Apoi merg în Germania si nemtii spun ca o învata în 2 luni!

În final ajung în România, într-un camin studentesc unde toti erau beti morti – tocmai fusese o petrecere monstru! Îl trezesc pe unul si îl întreaba:
– În cît timp reusesti sa înveti toata cartea asta?

Studentul ia carte, o studiaza cîteva secunde si incepe sa strige scuturindu-si colegii

– “SCULAREAAAA! MÎINE AVEM EXAMEN !!!”

Ziua drapelului national, 26 iunie 2011

Este încă 26 iunie 2011, aşa că încă nu este prea tîrziu pentru a scrie despre subiectul ăsta: ziua cîrpei pe care o folosim ca şi drapel naţional. Nu este deloc un secret că nu-mi place deloc steagul ăla: atunci cînd scoţi stema este mult prea simplu şi fără semniificaţii (doar 3 culori de bază), iar cînd vine vorba de stemă… ei bine, nu mă consider deloc reprezentat de către elementele din ea. Pur şi simplu nu mă regăsesc în aşa ceva. Aş prefera mai degrabă dragonul dacilor ca stemă decît cea pe care o folosim acum, este o recunoaşterii a originii noastre vechi şi a unei istorii multi-milenare ca popor.

Deşi ziua asta nu este aniversată de multă vreme (legea numărul 96/1998 a stabilit-o ca zi a drapelului naţional), cu prilejul ei sînt organizate ceremonii publice de înălţare a steagului prin diverse oraşe din ţară. Drapelul naţional tricolor (într-o formă foarte asemănătoare cu cea de acum – doar distribuţia culorilor în materie de proporţie şi compoziţie s-a schimbat în timp) a fost decretat pentru prima oară ca simbol naţional de către guvernul revoluţional provizoriu din Ţara Românească, iar varianta din 1848 avea înscris pe el deviza “Dreptate, Frăţie”.

Articol preluat de aici.