batrinul samuraiLinga Tokio, Japonia, traia un vestit razboinic Samurai care a decis sa-i indrume pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca in ciuda virstei inaintate el putea infringe orice adversar.
Intr-o dupa-amiaza, un luptator, cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a ajuns in localitatea unde traia batrinul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pina cind adversarul facea prima miscare si apoi contra-ataca cu viteza.

De aceea tinarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima.

Toti studentii erau impotriva luptei, dar batrinul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tinarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat citeva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pina si pe stramosii sai.

Timp de citeva ore el a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrinul raminea impasibil. La sfirsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat cit se poate de furios.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atit de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

– Cum ai putut rabda atit de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?

– Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul dupa citeva secunde de gindire.

– Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli.

– La fel si cu orice minie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Atunci cind nu sint acceptate ele continua sa apartina celui care le-a purtat.

 

Povestea a fost distribuita pe feisbuci, dar este mult prea buna ca sa o las sa zaca acolo…