Theres no fate but what we make for ourselves in stilul romanesc

Citatul din titlul este dintr-un dintre filmele care au făcut furori acum 20 de ani… la puţin timp după revoluţia din 1989. Terminator 2 a avut un succes destul de însemnat şi pe la noi, dar românii n-au învăţat absolut nimic din filmul ăla. Poate că vreo 2-3 au reţinut cîeva chestii interesante în afara holbatului la bătaia dintre oameni şi roboţi şi încercările disperate ale abelor părţi de a cîştiga un răziboi ce avea să se poarte în viitor, dar ca popor nu am învăţat absolut nimic în aceste două decenii.

Zilele astea au început să se închidă spitalele în urma reorganizării unui sistem de sănătate în comă, cu un picior în groapă şi al doilea rupt, iar oamenii au început să moară pe capete în faţa fostelor spitale acum părăsite. Au fost transformate în cămine de bătrîni, dar asta este mai rău decît le-ar fi părăsit… Majoritatea medicilor buni oricum fac altceva în afară de medicină pe la noi prin ţară. Partea bună este că acei morţi au scăpat… nu vor mai afla cui îi revine Irina, fiica cuplului (V)Irinel-Monica, nu vor mai afla de sarcinile false ale Zăvorancei şi de părerea celor împlicaţi în divorţul ei de Pepito… nu vor mai afla că Elodia este bine mersi prin ceva ţară caldă… nu vor mai fi intoxicaţi cu tot felul de mizerii din partea mass-mediei. Nu vor mai afla laudele de prost gust ale cuplului Boc-Băsescu şi ale altor… politicieni (hai să rămînem într-un ton cît de cît acceptabil, bine?) ca ei… Foarte probabil că au scăpat de achitarea aiurea către taxele către stat, dar asta nu este sigur: se spune că doar două chestii sînt inevitabile, iar moartea şi taxele sînt printre ele. Nu ar fi prima oară cînd statul le dă amenzi morţilor sau îi pune să voteze… de ce n-ar plăti taxele pentru dreptul de a ocupa subsolul acestei minunate ţări? Dacă tot exploateze subsolul, de ce nu i-am lăsa să ne exploazere pînă la moarte şi chiar după aceea?

Pesonajele din T2 au spus că nu există destin decît în măsura în care ni-l facem noi înşine. Iar destinul românilor este cît se poate de clar: am ajuns să producem generaţii succesive de tembeli, sclavi în propria ţară pe plantaţiile altora, îi lăsăm pe alţii să scufunde ţara asta într-o mocirlă de incultură şi nesimţire după ce au furat cît s-a putut. Este destinul pe care l-au făcut românii prin neimplicarea lor… şi nu este unul deloc plăcut.

Articol preluat de aici.

Legalizarea prostitutiei, o forma de sclavie moderna

Recunosc, mi-au cam lipsit ştirile în ultimele zile. Nu cred că am pierdut prea mult, mă gîndesc că circul românesc nu s-a modificat chiar atît de drastic încît să fie de nerecunoscut… aş fi aflat chiar şi eu. Dar ce să-i fac, am fost prins cu treabă şi n-am mai apucat să le urmăresc cu atenţie… doar ce-am auzit la radio şi pe cînd treceam (chiar ocazional), prin faţa televizorului aprins. În seara asta am prins nişte momente mai libere şi am aruncat o privire pe hotnews… una dintre ştirile de acolo prezenta un comunicat al Patriarhiei Române care m-a făcut să rîd în hohote şi a recompensat, cel puţin parţial, lipsa de ştiri din ultimele zile.

Comunicatul de presă al cărui titlu l-am preluat este aici, este un răspuns la o propunere de lege a lui Silviu Prigoană şi spune că legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.

Am început să rîd atît de bine pentru că ăştia de la patriarhie sînt cam duşi cu sorcova. Ai putea zice că nu trăiesc împreună cu noi în lumea asta. Prostituţia deja există, şi este o meserie foarte veche (nu se spune degeaba că este cea mai veche), iar oamenii care vor să meargă la tîrfe o fac oricum, indiferent dacă activitatea acestora este sau nu autorizată legal. O legalizare ar reprezenta un control ceva mai strict al unei activităţi care nu a putut fi eliminată în ultimele zeci de mii de ani, ar reprezenta o asigurare a unor controloare medicale periodice (fie ele aşa cum sînt, ţinînd cont de starea medicinii). Nu ştiu în ce măsură prostituatele de acum au acces la servicii medicale speciale meseriei lor.

Nu pot vorbi în numele unei femei, dar poate se va găsi vreo femeie care să citească acest articol şi să-mi spună: sexul repetat şi constant a reprezentat o afecţiune iremediabilă a sănătăţii psihice şi fizice? Pe mine încă nu m-a afectat, dar nu sînt nici femeie şi nici tîrfă.

Iar divorţurile… dacă un cuplu nu se înţelege el se va despărţi oricum, indiferent de legalizarea prostituţiei. Eu aş zice că o asemenea manevră ar ajuta la salvarea multor cupluri… dacă pe ea o doare mereu capul sau face sex ca o botă el, virilul mascul al familiei, are doar două posibilităţi: o mînă bună sau o altă femeie. Adică fie o amantă fie o prostituată. Ştiu că vouă, femeilor, nu vă place să fiţi înşelate, dar spuneţi cinstit: dacă tot ar fi să fiţi înşelate şi nu aţi putea să evitaţi asta, aţi prefera o relaţie de durată cu o amantă sau una temporară cu o tîrfă?

Ştirea de pe hotnews mai precizează că Silviu Prigoană a depus ieri la Parlament o propunere privind legalizarea prostituţiei definită ca “activitate cu caracter sexual autorizată” care se poate desfăşura independent sau “în cadru organizat”, în case de toleranţă. Eu aprob o asemenea idee… dar sînt conştient că, deşi unele idei sînt bune, practica este ceea ce ne omoară pe noi, românii.

Articol preluat de aici.