Bacalaureat 2011

Nu pot spune că în ultimele săptămîni am urmărit cu atenţie progresul examenelor de bacalaureat (la nici un nivel: fie local, fie naţional) din acest an, dar s-au adunat prea multe elemente strîns legate de el ca să-l ignor. Ca să trec direct la concluzie: nu sînt singurul care zice că a fost un adevărat masacru, probabil că nu sînt singurul care spune că a fost bine.

A fost prima oară cînd s-au pus camere de filmat în interiorul sălilor de examen pentru a-i supraveghea video pe candidaţi. S-a copiat şi în anii anteriori, de asta sînt 110% sigur – este un obicei mult prea îmbibat în natura umană pentru a ne minţi în vreun fel că nu a existat mereu, dar de foarte multe ori s-a trecut cu vederea… mai ales că de multe ori rezolvările la subiecte au fost servite chiar de către profesori. Au fost unele pedepse şi elevi excluşi din examen, dar cam întotdeauna a fost cuvîntul elevilor împotriva cuvîntului profesorilor… nu că ar fi contat prea mult, dar cînd există camere video prin preajmă problema se pune altfel.

Nu este primul scandal de nivel naţional care urmează bacalaureatului, dar sper să fie un semnal (dacă mai este nevoie de aşa ceva?) că sistemul de învăţămînt este la pămînt şi că foarte multe produse pe care le scoate nu-s decît rebuturi. N-aş putea spune cum reuşesc sau cum vor reuşi aceste persoane, dar aproape sigur nu se folosesc din ceea ce ar fi trebuit să înveţe în şcoală.

O verişoară de-a mea a dat bac-ul zilele astea, iar azi, aşteptînd după rezultate, i-am auzit pe cei din jurul meu discutînd după afişarea lor: spuneau că au picat clase întregi de la liceul respectiv. Din ce-am citit pe reţea promovabilitatea în diverse licee din ţară era undeva pe la 20% sau chiar mai puţin, aşa că nu a fost un caz singular.

Concluzia o ştiţi deja. Nu ştiu cum va fi rezolvată situaţia de acum a învăţămîntului, nu ştiu nici măcar dacă va fi rezolvată în următoarele decenii, dar cu siguranţă nu ne aşteaptă un viitor bun: generaţia care termină acum liceul va avea peste cîţiva ani cîte ceva de zis în domenii importante precum economia naţională, învăţămîntul şi medicina şi, de ce nu, politicul românesc. Toate acestea sînt deja la pămînt… şi avem toate şansele ca generaţiile care ne prind acum în urmă să le îngroape bine… suficient de bine pentru a-i transforma pe strănepoţii noştri în arheologi.

Meditaţiile profesorilor

Am auzit şi eu, în cele din urmă. că politicienii au de gînd să le interzică profesorilor să mai facă meditaţii pentru elevii lor. Mai întîi le-au redus din salarii şi acum vor să le reducă şi din banii pe care îi cîştigă din activităţile didactice corelate cu şcoala, dar în afara şcolii. O fi corect sau nu este o întreagă poveste, dar cu siguranţă nu este plăcut pentru profesori.

Spune-ţi cinstit: cîţi dintre voi aţi luat meditaţii pînă acum ca elevi? Măcar la o singură materie la care aţi avut vreo problemă sau alta sau la care aţi vrut să aprofundaţi studiul (să faceţi performanţă). Eu am luat meditaţii pe vremea cînd eram în liceu, o recunosc, şi mi-au priit. Adică a fost de bine.

Problema este însă alta: în timp au existat mereu probleme cu unii profesori care dădeau note mici la cursuri (ore) tocmai pentru a-i obliga pe elevi să vină la meditaţii şi să mai cîştige şi ei nişte bani în plus. Este de dorit să se combată aşa ceva, dar acţiunea asta de a face o lege ca să-i oblige pe profesori să nu mai dea meditaţii nu este o soluţie. În primul rînd pentru că loveşte în toţi profesorii, ceea ce nu e bine, iar în al doilea rînd pentru că este uşor pentru doi sau mai mulţi profesori de la aceeaşi materie să se coalizeze şi să facă schimb de elevi pe care să-i mediteze în afara orelor de curs. Atîta vreme cît nu e vorba de proprii elevi (sau chiar nu sînt elevi la şcoala respectivă) nu sînt probleme, nu?

Articol preluat de aici.