Dinamica sociala si haitele de ciini

Cît de bine cunoaşteţi cîinii? Nu mă refer doar la acele creaturi jucăuşe şi pline de energie cînd sînt pui, ci la experienţa propriu zisă cu un cîine de-a lungul unei perioade de timp mai lungi de cîteva luni. Nu am avut niciodată un cîine care să fie doar al meu, dar am avut contact cu ei de-a lungul întregii vieţi. Am scăpat încă nemuşcat, deşi unii dintre ei s-au arătat foarte doritori să se înfrupte cu vreo halcă sau două din mine.

Am avut contacte destul de intense şi cu oamenii din jurul meu… şi apar mereu cîte un moment sau altul în care nu pot să nu observ o asemănare aproape stranie între comportamentul uman şi cel al unei haite de cîini. Evident, între cele două specii există diferenţe care nu pot scăpa chiar şi unei priviri complet neavizate (mersul biped şi o inteligenţă ceva mai mare din partea majorităţii oamenilor, dar nu cu mult, nişte simţuri mult mai bune şi colţi mai adaptaţi pentru a muşca din partea cîinilor), dar la nivel de comportament de grup cele două specii se aseamănă mai mult decît le place multora.

Într-un articol pe care l-am scris mai demult despre ciobăneştii mioritici spuneam că oamenii şi cîinii s-au dezvoltat împreună şi s-au influenţat reciproc… doar că influenţa asta nu a fost doar genetică şi legată de supravieţuirea într-o colectivitate ci şi comportamentală. Atunci cînd emoţiile sînt cele care conduc exponenţii majorităţii unei specii este imposibil să nu găseşti asemănări cu alte specii care au emoţii asemănătoare.

Fie că vrem sau nu, ambele specii au în comun o structură ierarhică foarte bine definită: şefi (puţini) şi subalterni (mulţi, claie peste grămadă). Se mai schimbă între ei, dar structura rămîne mereu aceeaşi, fără a fi schimbată cu adevărat nicăieri în lume. Toate structurile de organizare umane sînt doar variaţiuni pe aceeaşi temă, adaptări spaţiale şi istorice locale ale unei structuri fundamentale: şef-subaltern, conducător-supuşi. În foarte puţin situaţii funcţionează cu adevărat relaţia de colegi-organizator într-o echipă, cel puţin prin părţile noastre de lume.

Diferenţa principală este că la cîini modul de contestare a şefiei este foarte clar: de la provocare se ajunge la luptă, uneori chiar pe viaţă şi pe moarte, iar la oameni aceasta ia mai multe forme. De cîte ori aţi observat pe cineva “săpîndu-şi” colegii doar pentru a dobîndi un loc mai bun în cadrul unei organizaţii? Adică începînd de la zvonuri pînă la furt de idei şi de proiecte (atunci cînd acest lucru este posibil)? N-am cunoscut personal decît două persoane de acest gen în ultimii 10 ani, jeguri bipede, dar mi-a fost de-a dreptul suficient… imaginea pe care mi-am făcut-o despre ei se poate aplica cu uşurinţă asupra unui întreg segment de comportament uman. Atunci cînd oamenii sînt suficient de inteligenţi pentru a şti că o confruntare directă nu le poate fi benefică şi sînt incapabili de muncă cinstită şi trudă (de performanţă nici nu se poate pune problema) prin care să iasă în evidenţă apelează la… subterfugii.

Am avut odată prilejul să văd cîţiva paşi din educaţia căţeluşei unui prieten, avea cîteva săptămîni şi la început era încă jucăuşă şi foarte neatentă. Prietenul ăsta spunea că nici una din jucăriile pe care le folosea căţeluşa nu îi aparţin ei, nici măcar mîncarea. Totul aparţinea stăpînului lui iar ea primea obiectele doar “în folosinţă”… doar aşa putea să îl recunoască pe stăpîn ca şef al haitei şi să îl respecte ca atare. Din propriile observaţii pot spune cu siguranţă că acelaşi mod de gîndire se regăseşte şi la mulţi oameni, chiar dacă la un alt nivel. Din ceea ce văd în jurul meu guvernanţii fac acelaşi lucru la nivel macroeconomic cu un întreg popor pentru a-l transforma într-o pastă maleabilă… şi, mai mult, chiar reuşesc asta. Putem dresa (termenul este ales inteţionat) pe oricine dacă reuşim să adaptăm mecanismul la nivelul de inteligenţă şi la personalitate. De obicei se folosesc pentru aşa ceva cuvinte precum “educaţie” sau “manipulare”, dar în cazul de faţă “dresaj” este mult mai potrivit. Toate reprezintă acelaşi lucru, nuanţe ale aceluiaşi mecanism privit din perspective diferite.

Cu alte cuvinte, inteligenţa nu este întotdeauna ceva bun, atunci cînd este de un nivel cel mult mediu… Vrei să ii dresat sau manipulat? Ei bine, dacă ai de ales între cele două opţiuni, nu vei avea niciodată şansa să alegi vreuna dintre ele. Întotdeauna vor alege alţii în locul tău, alţii care au avut parte de o educaţie solidă în acest sens şi care îţi vor putea conduce emoţiile pe orice cale dorită de ei. Exact ca pe un căţeluş bine dresat.

 

Articol preluat de aici.

Adulterul printre cauze ale cutremurelor

Aşa cum am spus în articolul anterior, urmează să scriu la categoria asta de cîte ori voi avea ocazia. Ei bine, o ocazie mi s-a oferit azi cînd am citit una dintre ştirile de pe Agerpress.

Am întîlnit destule aberaţii printre creştini, dar nici musulmanii nu sînt mai prejos. Dacă ar fi să mă iau după ştirea asta, comportamentul uman cauzează cutremure. Adică, cu alte cuvinte, Proliferarea relaţiilor sexuale nelegitime este cauza creşterii numărului de cutremure, potrivit ayatollah-ului Kazam Sedighi de la Teheran.

‘Catastrofele naturale sînt rezultatul propriului nostru comportament’, a spus el. ‘Multe femei incorect îmbrăcate (care nu poartă ţinuta islamică – n.r.) îi strică pe tineri, iar creşterea numărului de relaţii sexuale nelegitime contribuie la producerea a tot mai multe cutremure’, a adăugat ayatollahul.

Nu mai insist asupra ştirii respective, sper că v-am lămurit deja asupra ideilor pe care le propagă personajul respectiv. Sînt sigur că este bine intenţionat şi doreşte să îi aducă pe oameni pe calea pe care el o consideră bună, dar din punctul meu de vedere face o confuzie gravă între oamenii de rînd şi personaje de benzi desenate sau filme fantastice precum Superman sau Hitch. Nici măcar la nivel colectiv, toţi oamenii de pe Terra, nu ar reuşi să provoace un cutremur făcînd sex…

Unii au dat vina pe partide precum cea din imaginea alăturată că sînt generatoare de cutremure, greşesc la fel de mult, dar măcar au făcut o tentativă de glumă. Cînd vorbeşti serios o asemenea comparaţie devine cel puţin ciudată. Poate că în viitor, peste cîteva sute sau mii de ani, la un nivel superior al evoluţiei ca specie, oamenii vor fi capabil să provoace cutremure doar gîndindu-se la asta, dar în momentul de faţă o asemenea idee ţine de domeniul fantasticului sau al SF-ului.

Articol preluat de aici.

Starea geneticii acum si gena tineretii

Răsfoind ştirile de pe hotnews pentru a afla ce a mai fost nou în ultimele zile am găsit două articole preluate (traduse) de pe pagina celor de la Reuters care tratează acelaşi subiect: genetica.

Primul dintre ele prezintă starea de acum a geneticii, la 10 ani după descifrarea genomului uman. Ştirea de pe Reuters şi traducerea de pe hotnews susţin că Francis Collins, unul din geneticienii care au ajutat la descifrarea hărţii genomului uman, a decis vara trecută să se lase supus unei analize genetice si a descoperit că are predispoziţie la diabet de tip 2, lucru pe care nu l-a suspectat niciodată.

Vă las pe voi să daţi de capăt articolului şi să citiţi concluziile pe care le trage Francis Collins, dar vreau să remarc un singur aspect al lui: proiectul Genomului Uman a descoperit că oamenii au in realitate un numar relativ mic de gene, (bucăţi de ADN care programeaza celulele pentru a produce proteine), şi anume doar 20.500 comparativ cu 30.000 cîte au şoarecii sau 50.000 cîte se găsesc in orez. Astfel, cea mai mare parte a informaţiilor de interes este conţinută în aşa-numitul “ADN junk” care constituie aproape două treimi din codul genetic uman. “Exista o materie neagră a genomului care încă mai aşteaptă să fie descoperită” a explicat Collins.

Al doilea articol (de pe Reuters şi de pe hotnews) prezintă una dintre descoperirile cercetătorilor britanici care au studiat viermii de laborator şi au descoperit o genă anume care este implicată direct cu durata de viaţă, imunitate şi rezistenţa la boli. Gena respectivă, denumită DAF-16 la viermi, este prezentă în multe animale (inclusiv oamenii), aşa că descoperirea ar putea deschide noi căi de explorare care ar afecta vieţile şi sănătatea oamenilor.

Studiul a fost publica în revista Biblioteca Publică a Ştiinţei, iar în comentariul de pe studiu, profesorul Dougla Kell din cadrul consiliului pentru cercetarea biotehnologiei şi ştiinţelor biologice care l-a finanţat a susţinut că descoperirea ar putea ajuta la înţelegerea mercanismului de îmbătrînire al oamenilor.

Articol preluat de aici.