Alternativă la exorcismul creştin

Am găsit gluma de mai jos pe facebook, m-a amuzat teribil… reprezintă fie varianta modernă fie o alternativă excelentă la exorcismul creştin. 😀 Ceva tehnologic care să se opună bălmăjelilor religioase de pe vremea unei tehnologii rudimentare, dar cu natura umană intactă.

 

– Te lepezi de Skype?
– Ma lepad!
– Te lepezi de Yahoo Messenger?
– Ma lepad!
– Te lepezi de Facebook?
– Tu ai innebunit?… Du-te ma de aici!

Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmboviţean

Şi cu o gură blondă de rai Udreştean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

Un ciobănel cam mititel

La înălţime şi cam chel

Cu un căţel Emilescian

Un pic mai păros şi cam ţăran

A ieşit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ştrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde şi avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde şi discrete.

S-au bătut în declaraţii

Şi în explicaţii

Care-i mai bine intenţionat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

Marinarul a cîştigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-ţi mai tace

Nu mă laşi deloc în pace!

– Drăguţule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ţi resursele-ncoace

Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.

Şi dă-ţi bănuţeii

Şi toţi golăneii

La micuţul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toţi cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înşelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viaţă nasoală.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

Din nou am cîştigat

Şi nu m-am săturat

De mandate şi de bani

De putere şi de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloşul cel rupt

Lîngă şuviţa demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat şi de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanţa

Ce ne va duce-n Franţa.

– Stăpîne, stăpîne,

Îţi aduc şi-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarţi la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De eşti năzdrăvană

Şi cam fetişcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajaţi şi pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Aşa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine şi pe Boc,

Au fost şi dictatori înalţi

Şi ne vor urma mulţi.

– Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

– Oamenii se vor îndoi

Ne vor supravieţui alte milenii doi

Şi-şi vor aminti de noi

Ca de nişte strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuţiţi ţigani

Sau doar ţărani,

Plîngînd de greutăţi

Şi de necesităţi

Pe toţi întrebînd

Şi la toţi zicînd:

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

Tu, Mioara unui cocoşel,

Să te-nduri aşa, niţel,

Lasă-i să ştie că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe nişte cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai păşit

Şi nici nu s-a pripăşit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.

Balada preluata de aici.

Miorita in varianta anului 2010

Pe un picior de plai dîmboviţean

Şi cu o gură blondă de rai Udreştean

Iată se cobor la vale de sus de la guvernare

Trei reforme financiare.

Una-i reducerea salariilor bugetare

Unu-i împrumutul foarte mare

Altu-i tupeul cel mai tare.

Un ciobănel cam mititel

La înălţime şi cam chel

Cu un căţel Emilescian

Un pic mai păros şi cam ţăran

A ieşit la înaintare

Ca să ne convingă că-i cel mai tare

Şi că-i cel mai potrivit

Şi mai de nestăpînit,

Că-i cel mai rotund

Şi cel mai pro fund.

Dar mogulul Voiculescian

Şi mogulul Patriscian

Şi cu el Vîntulescian

Se tot vorbiră

Şi se sfătuiră

Pe la final de mandat

Ca să mi-l facă uitat

Pe cel mai marinar

Că-i mai ştrengar

Şi are resurse mai multe,

Blonde şi avute

Şi servicii mai secrete,

Blonde şi discrete.

S-au bătut în declaraţii

Şi în explicaţii

Care-i mai bine intenţionat,

Şi mai bogat

Şi mai pixelat

În albastru scăpătat

În botul umflat

Al unui oarecare

Nevinovat sub soare.

Marinarul a cîştigat

Şi nu s-a mai mutat

De la palat la răcoare

De gratii ascuns de soare.

Iar cea Elenuţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-i mai tace

Nu îl lasă-n pace.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De trei luni-ncoace

Gura nu-ţi mai tace

Nu mă laşi deloc în pace!

– Drăguţule marinărel,

Dragă Trăiănel,

Dă-ţi resursele-ncoace

Şi lasă-ţi SRIstele-n pace.

Şi dă-ţi bănuţeii

Şi toţi golăneii

La micuţul prim-ministru

Cu guvernul numărul patru.

Că-i grav de noi,

Sînt toţi cu ochii vîlvoi,

Zic că i-am furat

Şi i-am înşelat

Şi vom da socoteală

Pînă vom avea viaţă nasoală.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

Din nou am cîştigat

Şi nu m-am săturat

De mandate şi de bani

De putere şi de golani

Cu care să mă lupt.

Aruncă-mi paloşul cel rupt

Lîngă şuviţa demult tunsă,

Tunsă felegunsă.

Avem mult de lucru,

Atîta de mi-e acru.

Cheamă-l pe Boc cel tunsu

Şi spune-i c-am vîndul grosu

Dar mai este de furat

De amanetat şi de lucrat

Pînă ne scoatem paralele

Şi ne sugem acadelele

Pe vaporul de Constanţa

Ce ne va duce-n Franţa.

– Stăpîne, stăpîne,

Îţi aduc şi-o pîne

Furată de la bugetari

Ca s-o împarţi la pensionari,

Ca să te aleagă mai departe

Cît se mai poate.

– Elenuţă laie, mioriţă

Cu lînă blonduţă

De eşti năzdrăvană

Şi cam fetişcană,

Lasă-i să muncească

Şi să se căznească

Pe angajaţi şi pe bugetari,

Şi pe pensionari.

N-am eu grija lor,

Aşa cum n-am grija acestui popor.

Au trăit vremuri grele

Şi-naintea taxelor mele.

Nu-s singurul taxator bondoc,

Te am pe tine şi pe Boc,

Au fost şi dictatori înalţi

Şi ne vor urma mulţi.

– Stăpîne, stăpîne,

Dar oamenii vor pîne

Şi bani pentru facturi.

Acum mănîncă lături

Şi ne-njură de zor

Pentru lipsa de spor

În refacerea economiei

Şi zgomotul gălăgiei.

– Oamenii se vor îndoi

Ne vor supravieţui alte milenii doi

Şi-şi vor aminti de noi

Ca de nişte strigoi.

Iar pînă atunci dacă-i auzi

Poate-n fiecare zi

Despre oameni sărmani,

Bătrîni sau tineri golani,

Împuţiţi ţigani

Sau doar ţărani,

Plîngînd de greutăţi

Şi de necesităţi

Pe toţi întrebînd

Şi la toţi zicînd:

Cine-au văzut

Cine-au recunoscut

Un mîndru marinel,

Chel, dar mare golănel,

O mioară blondă frumoasă

Şi cam siropoasă,

Şi un guraliv Bocănel

Dar cam peste tot mititel?

Tu, Mioara unui cocoşel,

Să te-nduri aşa, niţel,

Lasă-i să ştie că noi ne-am luat

Şi ne-am cărat

Cu Emil pe nişte cai

Pe-o gură de rai.

Acolo rămîn

Doar unde pas de român

Nu a mai păşit

Şi nici nu s-a pripăşit

Vreun suflet stingher

Chinuit de mariner.

Articol preluat de aici.