Unul dintre persoanejele observate azi mi-a adus aminte de vedetismul de două parale afişate pe la televiziunile noastre şi prin unele ziare în ultimii ani. Că prin mass-media se promovează măria sa Banul şi toţi parveniţii care au bani şi cam atît (poate şi un dram de înteligenţă cît să facă rost de banii ăia şi cam atît) mi-e clar de multă vreme. Este unul dintre motivele pentru care nu urmăresc o mulţime de emisiuni de pe la televizor, chiar şi atunci cînd lucrez cu televizorul ca zgomot de fundal… Din fericire nu prea cunosc personal prea mulţi dintre indivizii de genul ăla, prostia are obiceiul să mă calce pe coadă (sau să mă scoată din ţîţîni, spuneţi-i cum vreţi), mai ales dacă este însoţită de o lăudăroşenie cît casa şi dacă nu are ca fundal o educaţie solidă.

Şi, foarte probabil, tocmai de aceea nu pot să nu remarc acel timp de comportament atunci cînd îmi este oferit pe tavă, fie şi ca simplu spectator la evenimentele din jurul meu. Ai crede că dacă te urci cu picioarele pe masă într-un local şi urli de zor că o să-i cumperi pe toţi cei prezenţi nu te aude nimeni din afara “bodegii” pentru că îţi permiţi să faci tot ce-ţi permiţi pentru că ai bani de aruncat în stînga şi-n dreapta, dar, ei, bine, nu e chiar aşa. Atunci cînd vreunul tembel îi trece prin cap să facă aşa ceva nu reuşeşte decît să le ofere oamenilor care se trec pe stradă prin faţa clădirii un spectacol gratuit şi patetic. M-am abţinut să nu intervin, nu era nici localul şi nici problema mea, dar ce-a făcut individul nu este decît vedetism de două parale… probabil cu o para şi jumătate mai mult decît valorează el ca persoană. Ceea ce este cel mai rău este toleranţa de care se bucură asemenea persoane din partea unora din jur: individul turbulent era rugat să coboare de pe masă şi să facă linişte în loc să fie doborît şi apoi legat fedeleş după care să fie predat poliţiei pentru tulburarea liniştii publice (adică ce-aş fi făcut eu dacă aş fi fost în locul lor).

Atîta vreme cît oamenii vor tolera un asemenea comportament nu va fi bine pentru mulţi, dar mai ales pentru ei. Prea mulţi români au uitat că banii nu înseamnă respect (presupunînd că au ştiut vreodată asta), că sînt două lucuri complet diferite şi că poţi avea respect chiar dacă nu ai prea mulţi bani. Unii se aşteaptă să fie respectaţi doar pentru că au bani, dar fără să ofere nimic în schimb, ceea ce este fundamental greşit, cel puţin din punctul meu de vedere. Nimeni nu va avea respectul meu oferit pe tavă, fără să-l fi cîştigat înainte, şi mă aştept la acelaşi lucru din partea celor din jurul meu. Ştiu că pentru unii cer prea mult, iar pentru alţii imposibilul, dar subiectul ăsta este unul dintre acele subiecte la care nu fac compromisuri.

 

Articol preluat de aici.