De cînd m-am apucat să scriu (mai precis să continui) despre amintirile din armată am devenit un pic mai sensibil la glumele de acest gen.

Comandantul unităţii militare îl cheamă pe sergent la raport:

– Măi, vezi că lui Ionescu din grupa ta i-a murit mama. Să-i transmiţi mesajul, dar aşa, mai subtil.

– Am înţeles, să trăiţi!

A doua zi sergentul cheamă grupa de soldaţi la raport:

– Atenţiune! Drepţi! Ionescule, ţi-a murit mama!

După ceva timp, comandantul unităţii militare îl cheamă din nou pe sergent la el.

– Mai, vezi că nu mi-a plăcut cum ai transmis vestea aceea, ia vezi data viitoare să-i transmiţi lui Apetrei că i-a murit mama.

– Am înţeles, să trăiţi!

Grupa de soldaţi se prezintă la raportul de seară:

– Atenţiune! Drepţi! Cei care au mama în viaţa un pas inainte! Mai puţin tu, Apetrei!

După încă o perioadă de timp, comandantul militare îl cheamă din nou pe sergent:

– Măi, măi, mă superi! Vezi că i-a murit mama şi lui Gavrilescu, cred că e deja epidemie… Încearcă măcar de data asta să fii mai precaut!

– Am înţeles, să trăiţi!

Grupa de soldaţi se prezintă la raport, a doua zi dimineaţă:

– Atenţiune! Drepţi! Azi săpăm transee! Executaţi! Haide, haide, săpaţi mai cu spor! Hai Gavrilescu, sapă mai adînc, poate dai de mă-ta!!!