Importanta gramaticii pe internet

Întrebarea zilei de azi are legătură cu un articol pe care-l am în lucru şi are ca subiect importanţa gramaticii pe internet. Personal sînt un pic cam drastic cînd vine vorba de modul în care scriem (am avut profesori mult prea buni în şcoală şi, mai ales, am început să o fac înainte de 1989) şi am tendinţa să corectez sau să ignor (în funcţie de caz) pe aceea care care fac foarte multe greşeli de gramatică şi ortografie în textele lor.

N-am de gînd să încep să mă plîng cu ceva de genul “nu se mai face şcoală, nu aşa cum se făcea pe vremuri”. Se ştie prea bine asta, mai ales în urma ultimelor rezultate la bacalaureat, iar subiectul acestui articol este altul: am observat că tot mai multe greşeli de gramatică şi ortografie apar pe internet (şi uneori chiar şi-n subtitrările de la tembelizor). Instinctul meu este de a corecta acele erori pe măsură ce apar şi discut cu persoana care le produce, iar dacă ele continuă ajung să blochez orice comunicare. Motivul este simplu: orice om ar trebui să înveţe să facă totul cît mai corect şi mai bine (în toate domeniile de care se apucă), dar dacă nu reuşeşte asta în cel mai de bază domeniu, cel al comunicării cu alţi oameni, nu-l vreau prin preajmă. Cu internetul e simplu: foarte multe programe de comunicare au butonul de ignorare a persoanelor nedorite, iar pentru moment o să mă rezum doar la acest aspect al vieţii.

Ca şi corolar la această situaţie: nu citesc acele jurnale (sau bloguri, dacă preferaţi englezismul) care conţin greşeli flagrante şi repetate de gramatică. Sînt unele cazuri în care mai revin pe adresa respectivă, la un articol sau altul, în funcţie de situaţie – de obicei cînd mi se atrage atenţia că TREBUIE să-l citesc, dar astea-s excepţii (şi-s rare) şi nu o regulă. Sînt sigur că nu sînt singurul care face acest lucru, chiar dacă perspectiva altora diferă asupra acestui subiect.

Care este perspectiva voastră asupra gramaticii deficitare pe internet şi a persoanelor care o folosesc aiurea?

Scutul antirachetă american

Ştirea zilei de azi este dedicată scutului antirachetă care, după cum s-a anunţat, se doreşte să devină operaţional în 2015… însă rămîne de văzut în ce măsură se va pune în aplicare această idee. Actualul preşedinte, Traian Băsescu, a chemat CSAT-ul într-o şedinţă de urgenţă iar nu la mult timp după aceea a început să se bată cu mass-media în declaraţii sforăitoare cum că vom avea de cîştigat de pe urma scutului, că sîntem alături americanilor, şi aşa mai departe. Nu vreau să insiste asupra bla-bla-urilor respective, le puteţi găsi pe reţea. Mie mi se pare cam suspectă graba asta… nu pot să nu mă întreb ce vrea să ascundă cu ocazia acestui scandal. Pentru că scutul antirachetă va fi un nou scandal, sînt aproape sigur de asta.

Nu sînt deloc înclinat să mă încred în declaraţiile oficiale ale preşedintelui, mai ales din cauza grabei şi a faptului că, din ce am citit pe reţea sau am aflat de la tembelizor, jocurile par să fie făcute deja încă de anul trecut. Pe de altă parte, este vorba de declaraţiile lui Traian Băsescu, preşedintele jucător. Nu prea iese el să facă declaraţii în grabă dacă nu ar dori să lovească în cineva anume, prieten sau (fost prieten) duşman.

Cîteva informaţii oficiale (sau, cel puţin, vehiculate în presă) despre subiect: Traian Băsescu a anunţat că Barack Obama, preşedintele SUA, a invitat România să participe la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă (iar lingăii s-au grăbit să îi dea ascultare), e vorba “doar” despre stabilirea unor componente ale scutului la noi în ţară, operaţiunea va costa “doar” vreo 3-4 miliarde de euroi (şi încă nu se ştie cineva va plăti, dar, dacă mă gîndesc bine, răspunsul este doar unul singur: vor plăti fraierii). S-a insistat pe faptul că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei ci a Iranului, de parcă Iranul ar da 2 bani pe noi dacă unii nu s-ar considera aliaţi de-ai americanilor. Motivul este simplu: autorităţile ruseşti s-au arătat îngrijorate de o asemenea ameninţare posibilă nu prea departe de graniţele lor… chiar s-a făcut aluzie la un posibil conflict din această cauză.

“Pe teritoriul României vor fi amplasaţi interceptori tereştri, ca parte componentă a sistemului antirachetă. Calendarul convenit cu partea americană vizează operaţionalizarea facilităţilor de pe teritoriul ţării noastre începînd cu anul 2015”, a spus Traian Băsescu. Din punctul meu de vedere, însă este o dorinţă care este foarte posibil să nu se mai îndeplinească.

El a mai precizat că în perioada următoare vor avea loc negocieri bilaterale pentru încheierea unor acorduri necesare, urmînd ca acestea să fie ratificate de Parlamentul României.

Cel mai interesant fapt este că Cehia şi Polonia au refuzat să instaleze aşa ceva pe propriul teritoriu. Oare de ce? Oare pentru că oamenii aia chiar au şira spinării intactă şi nu se încovoaie în faţa oricărui individ sau putere mondială? Oare pentru că ştiu care e valoarea demnităţii şi a suveranităţii naţionale?

Concluzia zilei este că polonezii şi cehii sînt MULT mai inteligenţi decît politicienii noştri. Cît de tîmpit ( = lingău american) trebuie să fii ca să accepţi aşa ceva? Adică un scut antirachetă. Într-o ţară normală o asemenea aberaţie nici nu ar fi fost pusă pe lista de discuţii a CSAT-ului (Consiliu Suprem de Apărare a Ţării), cu atît mai mult nu ar fi pusă în practică. Într-o ţară normală opinia publică ar descuraja orice aplicare a unui asemenea proiect, chiar dacă unora dintre politicieni le-ar veni ideea unei asemenea sinucideri politice. Dar noi trăim în România, ţara fraierilor şi a celor care acceptă multe (cam orice) fără să crîcnească şi fără să reacţioneze prea mult. Deocamdată.

Articol preluat de aici.