Cum sa furi o tara cu tot cu locuitorii ei

Hoţii mărunţi sînt aruncaţi (de obicei) la închisoare. Hoţii mai mari sînt afişaţi peste tot (pe la tembelizor, prin ziare şi pe internet) şi unii dintre ei mai ajung pentru scurt timp la închisoare. Dar cum ai putea să furi o ţară cu tot cu locuitorii ei, iar ei să te vrea în continuare printre ei?

Nu, nu este idee de povestire SF. Este ceva mult mai rău: este un scenariu care se poate aplica oricînd şi oriunde. Sau aproape oriunde, pentru că totul depinde de nivelul de cultură (sau de absenţă a culturii, adică de prostie) şi de nivelul de implicare socială a locuitorilor ei. Acolo unde nivelul de prostie este mare sau imens iar nivelul de implicare socială este neglijabil se practică constant furtul pe faţă, dar pe anumite locuri de pe glob aşa ceva ar funcţiona mult mai greu, ar trebui folosite metode un pic mai complicate pentru a-i prosti pe fraierii un pic mai experimentaţi cu viaţa. Cu toate acestea regulile pot fi aplicate cu un oarecare succes şi pe acolo.

Pentru exemplificare, haideţi să luăm o ţară oarecare. De exemplu, scumpa noastră ţară: România. Este probabil cel mai bun exemplu pentru că sîntem (cam) toţi la curent cu ce se întîmplă pe aici.

Furtul unei ţări întregi nu este un lucru simplu, trebuie îndepliniţi mai mulţi paşi pentru a obţine acest lucru.

1) trebuie să-ţi faci nişte conexiuni printre oamenii de afaceri şi cei politici. Bagă-te într-un partid. Orice om cu cap şi, mai ales, cu bani ştie să-şi păzească interesele contribuind la profiturile politicienilor. Învaţă să minţi la nivel profesionist cu dorinţa de a deveni expert în aşa ceva. Nu va fi simplu, nici uşor, dar în timp, cu multă practică, o să reuşeşti.

Nu are importanţă prea mare dacă partidul în care ai intrat este la putere sau în opoziţie pentru că toţi sînt la fel de javre (sau, cel puţin, majoritatea lor covîrşitoare pentru că restul joacă aşa cum vor cei de la putere) iar diferenţele dintre putere şi opoziţie sînt insesizabile. Puterea are ciocul un pic mai mare decît restul, dar numai temporar. Şi-l închid repede cînd ajung în opoziţie şi le creşte ciocul celorlalţi.

2) aşteaptă pînă ajungi într-o poziţie aşa zis de putere, unde ai capacitate de decizie. Un post de ministru ar fi perfect, dar dacă nu se poate din prima, atunci ar trebui să te mulţumeşti cu ceva mai mic, temporar. Dacă pînă atunci profiturile pe care le-ai încasat de pe urma partidului nu-s foarte mari, ele vor creşte exponenţial după aia. Se vor găsi mulţi care să contribuie conform noii poziţii cîştigate pentru a-şi mări profiturile şi influenţa. Dacă poţi vinde ceva, de exemplu flota navală a ţării, e perfect.

3) cînd ţi-ai făcut plinul, sau, în cel mai rău caz, cînd ai supt tot ce s-a putut suge de pe postul respectiv, caută o poziţie în care să fii cît mai vizibil publicului din ţară şi din afara ţării. Postul de primar al Bucureştiului este destul de bun, de exemplu, pentru că se spune că lucrurile importante din ţară se învîrt în Bucureşti. Începe să învîrţi treburile pe acolo în stilul tău şi nu uita să te baţi în piept pentru toate reuşitele, indiferent dacă sînt sau nu ale tale. Este important să pari bine inteţionat, indiferent dacă ai de gînd să faci ceva pentru oamenii de rînd sau doar arunci în jur un nor imens de fum.

4) în momentul în care au un capital de imagine suficient caută o poziţie cît mai bună şi, mai ales, agăţă-te bine de ea.  Pentru asta inventează sau găseşte nişte duşmani şi demonizează-i bine. Proştii vor face absolut orice pentru cineva care vrea să facă ceva pentru ei, dar este oprit de nişte oameni răi… adevăraţi demoni.

Preşedinţia ţării este un loc călduţ, excelent pentru a fura o ţară întreagă. Cine ar putea bănui de furt pe reprezentantul respectivei ţări în faţa întregii lumi, mai ales că cetăţenii au fost aceia care te-au ales? Şi te-au ales atît de bine încît s-au sculat din morminte sau au plecat în turnee prin oraşe doar ca să te voteze.

5) pune-ţi rudele în poziţii cît mai bune şi cît mai bine plătite pe posturi reprezentative în lume. Trebuie să-ţi faci intrarea cumva în cercurile înaltei societăţi, nu? Este de preferat ca aceste rude să fie bune de ceva, dar nu suficient de deştepte încît să înceapă să gîndească pe cont propriu. Nu doreşti ca tocmai ei să te trădeze.

6) iar după ce ai furat sau amanetat totul, după ce i-ai pus pe cetăţeni să muncească cîteva generaţii să plătească datoriile pe care le-ai creat, poţi să pleci liniştit şi să-ţi vezi de viaţa ta. Dar nu înainte de etapa finală.

7) plantează seminţele unei profeţii de care să profite copiii şi nepoţii tăi: ei se vor întoarce în ţară ca salvatori pentru a putea fura mai departe după ce ţara îşi va reveni din criză.

Pe tot drumul tău spre succes ţine minte că este de bine că unii se vor găsi să comenteze despre tine, nemulţumiţii nu vor face decît valuri fără să te osteneşti prea tare. Ei pot fi utilizaţi în folosul tău, chiar mai mult decît lingăii. Nu te încrede în nimeni, cu atît mai puţin în partenerii de furt: se va găsi întotdeauna cineva care să te fure sau, mai rău, să te înjunghie pe la spate.

Articol preluat de aici.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>