Mincare de caracatita si Campionatul Mondial 2010

Campionatul mondial de fotbal din 2010 a venit şi aproape aproape s-a terminat, dar eu n-am văzut nici măcar un singur meci întreg. Am prins secvenţe pe la televizor atunci cînd treceam pe lîngă vreunul aprins şi pus pe tvr, dar nu cred ca suma duratei lor trece de 2 minute. Deci e clar cît de mult m-a interesat fotbabul anul ăsta?

Singurele două subiecte care mi-au atras atenţia au fost auxiliare sportului: mai demult vuvuzelele şi mai nou caracatiţa oracol. În ambele situaţii mass-media le-a făcut subiectele principale ale zilei, ambele au ajuns iubite sau urîte, fie din cauza sunetelor mai mult sau mai puţin plăcute, fie din cauza previziunilor care s-au îndeplinit mereu pînă acum (cel puţin aşa susţine presa).

Dacă cu vuvuzelele e mult mai simplu, le poţi ignora şi/sau distruge uşor, cu caracatiţa e un pic mai greu. Oare nu i-a spus nimeni că previziunea asta nu este văzută cu ochi buni şi că ea, caracatiţa, poate sfîrşi foarte uşor în farfurie? Iar dacă caracatiţa Paul este inacesibilă pofta asta de mîncare păjită se poate extinde la orice caracatiţă. Mă gîndesc că unii, mai ales din taberele înfrînţilor la fotbal, şi-au făcut un ţel în viaţă din a mînca caracatiţă, dar mie, care nu-s deloc implicat, mi s-a făcut doar poftă.

Mai vine cineva cu mine la masă?

Articol preluat de aici.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>