SMS Suflet 1244

Ştiţi reclamele cu trimisul de sms-uri spre un număr scurt (de obicei 1244, dar nu a fost singurul)? Mesajele sînt diverse, de la căutarea unei perechi pentru singuratici pînă la găsirea unei adevărate găşti de prieteni virtuali. Orice formă ar avea, trebuie să vă fie familiare pentru că nu se diferenţiază chiar atît de mult şi au ceva vechime: există de ani buni în mass-media (televizor – fie dimineaţa cînd de obicei oamenii sînt pe la lucru şi copii rămîn pe acasă sau noaptea tîrziu), ziare sub formă de anunţuri matrimoniale sau diverse.

Serviciul de prietenii prin sms-uri a fost importat din Ungaria (sau cel puţin s-a încercat asta la un moment dat prin Oradea, cu un oarecare succes), iar dincolo era prezent acolo de cîţiva ani buni, cu un succes deosebit. Adunaseră cîteva sut de clienţi din toată ţara, primeau mii de sms-uri lunar, fiecare cu suprataxă. Nea Ilie, şmecher de meserie şi prin felul lui de a fi, a aflat de tentativa din Oradea şi s-a băgat pe fir.

Nea Ilie ne-a povestit (eram un grup, ieşisem la băut de bere şi am ajuns să discutăm despre asta) că a ajuns să se împrietenească la cataramă cu cîţiva dintre băieţii care se ocupau de discuţiile cu clienţii. Fiind de etnie maghiară, aceşţtia cunoşteau limba, aşa că au ajuns să se ocupe atît de clienţii din Ungaria cît şi de cei de aici. Scopul lor era simplu: jucau nişte roluri conform personajelor care au fost promovate la reclamele de la televizor şi din mass-media şi le îmbogăţeau pe măsură ce discuţiile continuau. Unele discuţii durau de ani buni, iar de fiecare dată cînd clientul dorea să se întîlnească cu fata cu care discutau (pentru că o mare parte a personajelor) erau fete tinere şi frumoase, aceasta inventa motive ca sa nu apară la întîlnire. Practic îi fraireau ca să continue să trimită sms-uri. Şi de obicei reuşeau.

Cu ocazia aia nea Ilie a avut surpriza să afle că unul dintre clienţi era un bun prieten de-al lui, ungur (adică chiar de peste graniţă, din apropierea oraşului Debrecen) pe care îl cunoştea de vreo 4 ani şi-l ştia ca fiind o persoană cultă, destul de înstărită, cu o oarecare experienţă de viaţă, între două vîrste. Cu toate acestea, continua să trimită cîteva sms-uri pe zi, aproape zilnic, unor băieţi care interpretau rolul unei fete şi rîdeau de el cu fiecare ocazie pe care o aveau. Nu ştiu ce s-a mai întîmplat cu prietenul lui nea Ilie, dar ştiu că acesta nu s-a ostenit să-i spună despre ce era vorba… or fi ei prieteni buni, dar afacerile-s afaceri. iar prostia se plăteşte întotdeauna.

Articol preluat de aici.

Comments

Leave a Reply

*

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>